America Alone: analiza critică a noii Strategii Naționale de Securitate a SUA
Strategia Națională de Securitate publicată vineri, adesea rezumată prin expresia „America Alone”, conturează o redirecționare a politicii externe a administrației Biden. Documentul de 33 de pagini, încadrat sub sloganul „America First”, definește priorități care includ ieșirea din rolul de „Atlas” al lumii, relații tensionate cu Europa și o cooperare intensificată cu America Latină.
„America First” și recalibrarea alianțelor
Strategia subliniază că Statele Unite nu mai „susțin întregul ordin mondial”. În loc să conducă, SUA se poziționează ca un actor mai puțin dominant, dar hotărât să împiedice alte puteri să domine. Se menționează necesitatea unei „stabilități strategice” cu China, fără a promite oprirea ascensiunii chineze.
Redefinirea relațiilor transatlantice
- Se acuza, fără documentație, că guvernele europene limitează libertatea de exprimare și cresc reglementările.
- Se invocă teoria „great replacement” pentru a susține că, în decenii, NATO ar deveni „majoritar non‑european”.
- Se propune „cultivarea rezistenței” în interiorul statelor europene, sugerând o intervenție subtilă.
Aceste afirmații apar în paralel cu declarații și ale vicepreședintelui JD Vance la Conferința de la Munchen, care a acuzat Europa de „instabilitate politică” și de „pașii către un război inutil”.
Orientarea spre Americile latine
Documentul indică un „Trump Corollary” la doctrina Monroe, căutând aliați în emisfera vestică. În realitate, Statele Unite dețin puține parteneriate semnificative în regiune, iar inițiativa de a lovi „rețelele narco” contrastează cu iertarea acordată fostului președinte al Hondurei, un lider acuzat de corupție legată de droguri.
Relația cu Rusia și Ucraina
Strategia cere „cedarea rapidă a ostilității în Ucraina” și restabilirea „stabilității strategice” cu Rusia. Deși susține suveranitatea Ucrainei, nu detaliază mecanismele prin care se va atinge „viabilitatea” acestui stat. Pe de altă parte, documentul prezintă Rusia nu ca adversar, ci ca partener de negociere pentru stabilitatea regională.
Critici privind coeziunea europeană
- Se susține că Europa suferă de „erasarea civilizațională”.
- Se afirmă că, în câțiva ani, unele state NATO ar putea avea populații majoritar non‑europene, reducându‑le fiabilitatea ca aliați.
- Propunerea de a „cultiva rezistența” în interiorul Europei sugerează o eventuală intervenție în afacerile interne ale statelor membre.
Rămâne incertă direcția politică
Strategia oferă o retorică puternică – „pragmatic, nu pragmatis”, „realist, nu realist” – fără a furniza politici concrete. Exemplele includ remarkuri scurte despre Orientul Mijlociu și Africa, reduse la fraze de două propoziții.
Aspecte cheie ale documentului
- Prioritatea principală: încheierea rapidă a războiului din Ucraina.
- Abordarea față de China: concurență limitată, fără încercarea de a opri ascensiunea.
- Orientarea spre America Latină: propunere de intervenție militară contra rețelelor de narcotice și de reconciliere cu lideri corupți.
- Criticile la adresa Europei: acuzații de cenzură, de „erosie civilizatorială” și de lipsă de încredere în apărare.
În concluzie, noua Strategie Națională de Securitate a Statelor Unite marchează un pas spre o politică externă mai izolată, cu accent pe competiția cu China, pe reconfigurarea alianțelor în emisfera occidentală și pe încercarea de a diminua influența Europeană. Evoluția acestor direcții va modela relațiile internaționale în anii următori; rămâne esențial ca factorii interesați să urmărească cu atenție modul în care aceste orientări se vor traduce în acțiuni concrete.
