Rapoarte alarmante ale UNICEF evidențiază o situație critică a nivelului de educație digitală și științifică în rândul copiilor români
Situație alarmantă pe scena educației din România: cele mai recente rapoarte realizate de UNICEF, în colaborare cu compania BRIO, indică un nivel de competențe digitale extrem de îngrijorător în rândul elevilor. Cu doar 0,2% dintre tineri care dețin competențe digitale înalte și 43% dintre aceștia aflat sub nivelul de literație științifică, criza calității educației naționale se acutizează, iar consecințele pentru societate devin din ce în ce mai evidente.
Un tablou sumbru al competențelor digitale și științifice ale elevilor români
Rezultatele acestor studii naționale evidențiază faptul că aproape jumătate dintre elevi nu au acces la niveluri decente de cunoștințe digitale, într-un context global în care lumea digitalizată devorează tot mai mult domenii ale vieții cotidiene. La nivelul competențelor științifice, situația este și mai gravă, cu un procent semnificativ al tinerilor sub nivelul așteptat. Potrivit specialiștilor, aceste disfuncții nu sunt idei noi, însă impactul lor asupra societății românești devine din ce în ce mai acut și mai dificil de gestionat.
“Problema analfabetismului funcțional nu e nouă, însă trebuie să conștientizăm că aceste disfuncții afectează societatea în esența ei”, atrage atenția profesorul universitar Daniel David, expert în psihopedagogie și cercetător în domeniu. El subliniază că, pe lângă provocările individuale, aceste disfuncții pot avea repercusiuni grave asupra economiei, sănătății și coeziunii sociale, alimentând un cerc vicios de neînțelegeri și excluziune.
De ce sistemul educațional e în criză?
Analiza acestor rapoarte nu poate fi separată de contextul general al educației din România. În ultimii ani, dezbaterile publice s-au concentrat pe probleme legate de inechitățile sociale, resurse insuficiente și modele de predare învechite. În plus, adaptarea rapidă la tehnologii moderne și digitalizarea procesului de învățare au fost dificultăți majore pentru multor școli din țară.
„De multă vreme, educația digitală a fost tratată ca o opțiune, nu ca o necesitate”, explică un educator cunoscut, subliniind că, în condițiile pandemiei, aceste decalaje s-au accentuat. Elevii care nu au acces la resursele digitale acasă sunt discriminați nu doar în procesul de predare, ci și în dezvoltarea competențelor esențiale pentru piața muncii viitoare. Cei mai vulnerabili sunt adesea elevii din zona rurală, din medii defavorizate, unde infrastructura digitală este precară sau inexistentă.
Necesitatea unei reforme urgente
Experții reconfirmă că pentru a inversa această tendință, fără a face reforme structurale și investiții consistente, situația va rămâne critică. În plan concret, trebuie să se pună accent pe formarea cadrelor didactice, modernizarea curriculumului și extinderea accesului la tehnologie. De asemenea, implicarea părinților și comunităților locale în susținerea elevilor devine o condiție esențială.
Rezultatele acestor rapoarte dau de gândit nu doar autorităților, ci și societății în ansamblu. O societate nu poate progresa dacă o parte semnificativă a ei nu dispune de baza necesară pentru a înțelege și utiliza instrumente moderne. În opinia multora, doar o schimbare de paradigmă în felul în care este conceput și implementat sistemul educațional va putea remedia aceste deficiențe.
În condițiile în care, recent, Ministerul Educației a anunțat planuri de reformă, rămâne de văzut dacă aceste inițiative vor fi suficient de rapide și eficiente pentru a răspunde crizei. Este clar însă că, în timp ce România încearcă să gestioneze aceste provocări, tinerii săi trebuie să beneficieze de o educație care să îi pregătească pentru cerințele unei lumi tot mai digitalizate și complexe.
