Inteligența artificială și revoluția infrastructurii: ce schimbări vor fi pe termen lung în economie și pe piața muncii
Pe măsură ce discuțiile despre inteligența artificială se intensifică, dezbaterile s-au polarizat între scenarii sf și perspective mai pragmatice. În timp ce unii prevăd o pierdere dramatică a locurilor de muncă și o criză în sistemele de pensii, există o viziune mai realistă, axată pe transformarea infrastructurii. În esență, AI-ul va impulsiona costurile pentru construcții, energie și mentenanță, dar nu pentru a înlocui complet forța de muncă, ci pentru a schimba modul în care această lucrează.
Infrastructura fizică, noul „strat” fundamental al AI
În cadrul Forumului Economic Mondial de la Davos, CEO-ul Nvidia, Jensen Huang, a evidențiat faptul că valul de adoptare a inteligenței artificiale nu se referă doar la software, ci la o extindere masivă a infrastructurii fizice. A vorbi despre AI în zilele noastre înseamnă și despre construirea de centre de date, fabrici de cipuri, rețele de distribuție energetică, sisteme de răcire de ultimă generație, dar și despre instalatori și electricieni. Huang explică simplu: dacă lumea vrea AI la scară largă, trebuie să construiască „straturile de jos” ale tehnologiei, unde forța de muncă calificată devine elementul strategic de bază.
El compară existența AI cu un „tort” în cinci straturi, începând cu aplicațiile, modelele, cloud-ul, cipurile și ajungând la sursa de energie. Mesajul central este clar: industriile care vor beneficia de cele mai mari câștiguri economice sunt cele în care AI se integrează deja, precum sănătatea, manufactura sau sectorul financiar. Însă, pentru a ajunge acolo, trebuie mai întâi să se construiască infrastructura hardware, centre de date performante și rețele energetice solide, componente care cere o investiție uriașă și o forță de muncă specializată.
Informațiile de la Davos relevă că fabricile de cipuri și centrele de date implică proiecte de miliarde de euro, cu cerințe extreme de utilități și control al mediului. Huang a menționat chiar salarii de ordinul sutelor de mii de dolari pentru cei care participă la construcția acestor „fabrici de AI”, demonstrație a faptului că cererea de specialiști în infrastructură crește vertiginos, iar oferta rămâne limitată.
Schimbări în piața muncii: mai multă muncă calificată, mai puțină rutină
Deși discuțiile par să se concentreze asupra impactului profund al AI asupra locurilor de muncă, realitatea este mai complexă. Huang a demonstrat în exemplul radiologiei că AI-ul nu va face radiologii să dispară, ci mai degrabă va crește productivitatea, permițând acestora să analizeze mai multe cazuri și să-și concentreze atenția pe decizii complexe sau comunicare cu pacienții. În același timp, pare a fi o mutare către o reorientare a profesiilor, spre sarcini mai specializate și mai puțin repetitive.
Această perspectivă contrazice scenariile alarmiste conform cărora AI va înlocui rapid majoritatea locurilor de muncă, aducând în schimb o redistribuire a sarcinilor și o recalibrare a profilurilor profesionale. Dacă în radiologie, tehnologia ajută deja specialiștii să devină mai eficienți, în alte domenii se observă o creștere a salariilor pentru meseriile considerate acum „plan B”: electricieni, sudori sau tehnicieni de mentenanță, oameni de bază pentru infrastructura digitală și energetică.
În plus, pentru cei care vor să se adapteze la această nouă eră, posibilitatea de a obține calificări în domenii precum instalatori, electricieni, operare utilaje sau mentenanță industrială devine o strategie pragmatică pentru a fi departe de riscul automatizării rapide a altor roluri. Competentele digitale de bază — citirea senzorilor, diagnoza software-urilor de monitorizare — sunt în acelasi timp un diferențiator valoric pe piața muncii.
Perspective și provocări
Analizele de la Davos sugerează o schimbare de paradigmă: AI-ul va necesita o infrastructură fizică robustă, iar această nevoie va impulsiona domeniile meseriilor calificate. În acest context, optimismul lui Huang că această revoluție va genera construcții, cablaje și indulgență pentru rețele energetice și industriale, pare să fie susținut de o realitate economică deja în mișcare.
Pentru Europa și, în special, pentru România, această evoluție înseamnă oportunități certe pentru sectorul infrastructurii. Investițiile în centre de date, sistemele electrice sau automatizări industriale pot deveni proiecte de anvergură și pot crea creșteri considerabile ale salariilor pentru specialiști. În același timp, această tranziție aduce și provocări: va fi nevoie de o forță de muncă calificată, capabilă să construiască și să opereze aceste „rețele ale viitorului”. În loc de a privi AI-ul ca pe un vândător de joburi, realistul va vedea în această revoluție o șansă pentru o reconversie profesională și pentru o creștere sustenabilă bazată pe infrastructură.
Pe termen lung, ceea ce pare a fi evident este faptul că orice avans în AI depinde tot de cabluri, conducte și echipamente industriale solide. În economia reală, meseriașul devine un pion fundamental, iar infrastructura se dovedește a fi noua bază pentru o lume digitalizată.
