De ce vinul românesc nu se afirmă pe piața internațională, explică Marinela Ardelean

Vinul românesc, deși tot mai des premiat la nivel internațional, luptă să devină un brand de referință pe piața globală, fiind în continuare prins în mrejele unor percepții stinse de ani de zile și încorsetat de lipsa unei strategii coerente de promovare.

În timp ce medaliile obținute la competiții internaționale plasează vinurile noastre pe harta recunoașterii globale, aceste aprecieri nu se traduc automat în creșteri semnificative ale exporturilor. România rămâne în continuare un jucător mic pe scena vinului mondial, iar poziția sa de export primește actualizări lente și nesigure. Eforturile producătorilor, de multe ori fragmentate și lipsite de o direcție comună, nu reușesc să mobilizeze economy-wide capitalul necesar pentru a transforma calitatea în un brand bine definit.

Medaliile, o recunoaștere, dar nu o soluție

De mai mulți ani, vinurile românești cuceresc medalie după medalie în competițiile de prestigiu din Europa și de peste ocean. Expertul în vin și critic culinar, Marinela Ardelean, atrage atenția că, “aceste medalii sunt un semnal clar că vinurile românești au un potențial foarte bun, însă felicitările de pe buletinele de concurs nu sunt suficiente pentru a crea un brand pe termen lung”. În mod paradoxal, recunoașterile internaționale nu sunt suficiente pentru a depăși bariera percepțiilor negative, construite de-a lungul timpului, despre calitatea vinurilor autohtone. Astfel, consumatorii occidentali, deși au auzit de vinurile din România, nu sunt încă convinși să le aleagă ca primă opțiune, preferând vinurile consacrate ale altor nații.

Lipsa unei politici comune împiedică creșterea pieței de export

Unul dintre principalele obstacole rămâne lipsa unei strategii consistente la nivel național, care să coordoneze eforturile de promovare și să ofere un suport solid pentru integratori, distribuitori și exportatori. În absența unei viziuni comune, producătorii mici și mijlocii, majoritatea înfloresc pe cont propriu, dar fără o viziune clară sau un plan de promovare unitar. Această fragmentare diminune impactul eforturilor individuale, făcând ca vinurile românești să rămână adesea necunoscute pe piețele externe, chiar și atunci când potențialul lor de a deveni un brand de succes este incontestabil.

Provocări și perspective pentru viitor

Pe termen lung, pentru ca vinul românesc să se bucure de o prezență mai solidă pe piețele internaționale, este nevoie de o redefinire strategică. Specialiștii recomandă crearea unei campanii naționale de promovare a vinurilor românești, care să comunice mai clar identitatea și calitatea produsului local. Totodată, este vital ca autoritățile și asociațiile de producători să investească în educație, branding și participare la târguri și expoziții internaționale, toate acestea având rolul de a genera recunoaștere și încredere.

Dincolo de medalii și recunoaștere academică, evoluția vinului românesc depinde de capacitatea de a construi un brand solid, unitar și evocativ, capabil să atragă clienți dincolo de palmaresul de premii. În condițiile în care piața globală a vinului este tot mai competitivă, transformarea calității în vizibilitate și recunoaștere de durată trebuie să devină prioritatea principală a industriei autohtone. În acest sens, perspectivele pentru următorii ani par promițătoare dacă autoritățile și producătorii vor înțelege că, în lumea actuală, succesul unui produs nu mai depinde doar de recunoașterea în competiții, ci mai ales de o strategie de promovare coerentă și adaptată noilor realități ale pieței mondiale.

Rares Voicu

Autor

Lasa un comentariu