Descoperire surprinzătoare despre bolile antice ale dinților copilăriei
Cercetătorii au identificat pentru prima dată în Vietnam semne clare ale unei boli bacteriene grave, cea a treponematozei, în schelete de copii din Epoca de Piatră datând acum aproximativ 4.000 de ani. Această descoperire ar putea modifica percepția istorică asupra originii sifilisului și despre răspândirea sa în lume. Analiza dinților deformați, subdezvoltați sau cu aspecte neobișnuite, a confirmat existența acestei boli în rândul populațiilor preistorice, chiar înainte de contactul cu lumea europeană.
Ce au descoperit arheologii în dinții acestor copii antici
Studii detaliate au relevat urme ale bolii cauzate de bacteria Treponema pallidum, responsabilă pentru sifilis, bejel sau framboesie. Trei copii, din siturile Neolitice Man Bac și An Son, au prezentat semne clinice de treponematoză congenitală. Doi dintre aceștia aveau 18 luni, respectiv 5 ani, iar al treilea aproximativ 2,5 ani, și toate scheletele evidențiau deformări și semne clare ale infecției pe dinți.
Prezența acestor cazuri în rândul copiilor sugerează că infectarea nu se mai transmite exclusiv prin contacte sexuale, așa cum se credea anterior doar pentru sifilis. Mai mult, faptul că boala se putea transmite încă din timpul vieții intrauterine ar pune la îndoială teoria conform căreia sifilisul a fost adus în Europa de către exploratorul Columb. În plus, aceste descoperiri apar în contextul studiilor anterioare, unde peste 10% dintre indivizii din siturile vechi din Vietnam prezentau semne de boală, majoritatea fiind copii și adolescenți.
Implicațiile pentru înțelegerea răspândirii sifilisului
Cercetările actuale, care au analizat 304 indivizi din 16 situri din Vietnam, menționează că această boală exista în zonă cu mult înainte de contactul european, fiind chiar mai veche decât se credea. Descoperirea celor trei copii afectați dă de gândit că transmiterea treponematozei putea avea loc și în alte moduri decât cel sexual, precum transmiterea congenitală, sprijinind astfel ideea răspândirii bolii în regiunile tropicale din Asia de Sud-Est.
Specialiștii subliniază că originea exactă a sifilisului rămâne dificil de stabilit. ADN-ul recuperat din rămășițele umane din aceste situri are o calitate slabă, ceea ce complică analiza, iar studiile pe alte continente, precum Africa, sunt încă insuficiente. Totuși, aceste descoperiri în regiune sugerează posibilitatea ca migrațiile și interacțiunile dintre popoarele timpurii din China și Asia de Sud-Est să fi fost factori în răspândirea acestei boli.
Un expert în domeniu afirmă că această cercetare aduce o contribuție valoroasă, în special pentru regiunea despre care există puține date, și lasă loc pentru reexaminarea teoriei că sifilisul a fost adus în Europa de către europeni, precum Columb. O ipoteză reevaluată în contextul acestor descoperiri, ce ar putea modifica înțelegerile istorice asupra răspândirii sporadice a bolii.
Faptul că boala avea deja răspândire și în rândul copiilor din comunitățile antice sugerează că răspândirea nu a fost exclusivă așa cum se crede, fiind posibilă chiar și transmiterea nonsexuală și congenitală încă din vremurile preistorice.
Ce urmări pot avea aceste descoperiri pentru istoria sanitară
Deși studiile genetice au avansat, dificultățile de a extrage ADN de calitate din siturile tropicale, precum și considerațiile etice legate de prelevare, limitează acum posibilitatea de a determina cu exactitate originea și trazabilitatea boalelor treponemice. Cercetătorii speră ca, în viitor, noile tehnici de extragere și analiză genetică, precum și studiile amănunțite în alte regiuni, precum Africa, să ofere răspunsuri clare.
Specialista Charlotte Roberts apreciază aportul studiului actual, considerând că el completează lacunele din cercetările despre bolile tihonematoze din regiune și deschide calea pentru o înțelegere mai amănunțită a răspândirii temporale și geografic ale acestor boli. În același timp, noile descoperiri sugerează că migrațiile timpurii și contactele între populații au avut un rol semnificativ în difuzarea acestor afecțiuni, fapt ce poate schimba paradigmele existente despre origine și evoluție.
Aceste cercetări ar putea duce la reanalizarea istoriei bolilor transmisibile, analizând inclusiv rolul migrațiilor vechi și contactelor culturale în răspândirea și evoluția bolilor infecțioase, precum sifilisul. În cele din urmă, descoperirile din România și regiunea Asia de Sud-Est continuă să țină cercetările în ritm alert, fiind programat un nou studiu comparativ pentru începutul anului viitor.
