Primul contact cu școala nu mai înseamnă doar întâlnirea cu alfabetul, cifrele sau reguli, ci și adaptarea la un nou tip de autonomie pe care mulți copii încă nu o dețin. În timp ce părinții din ultimii ani afirmă despre copiii lor că sunt pregătiți pentru școală, realitatea din sala de clasă spune altceva. Cadrele didactice din Regatul Unit semnalează o problemă tot mai acută: o proporție semnificativă dintre copiii de patru sau cinci ani nu reușesc să-și dezvolte deprinderi elementare de autonomie, întâmpinând dificultăți în gestionarea activităților de zi cu zi.
O cercetare recentă relevă că aproape 37% dintre elevii de „reception” – echivalentul clasei pregătitoare – nu sunt pregătiți din punct de vedere al independenței, comunicării și gestionării propriilor nevoi. Cadrele din educație atrag atenția asupra faptului că aceste decalaje nu sunt legate direct de performanțele academice, ci de aptitudini de bază precum a se îngriji, a folosi toaleta în mod independent sau a se exprima clar. În același timp, aproape o treime dintre copii manipulează greșit cărțile, încercând să „atingă” sau să „dea swipe” pe paginile lor, mimând gesturile făcute pe ecranul tactil, dar fără să înțeleagă scopul.
Această situație nu este o simplă coincidență. Mulți specialiști spun că un factor principal în această regresie a autonomiei este timpul petrecut excesiv în fața ecranelor. De la copii, până la părinți și cadrele din educație, toată lumea pare prinsă într-un ritm epidemic de utilizare a tehnologiei, de cele mai multe ori substituind interacțiunea directă. Problema nu stă în tehnologie în sine, ci în modul în care este integrată în viața copiilor. Înlocuirea jocului activ, a rutinelor simple și a conversațiilor interactive cu timpul petrecut pe device-uri duce, inevitabil, la scăderea răbdării, a vocabularului și a abilității de a urma instrucțiuni simple.
În plus, aceste deficiențe de autonomie se traduc și în timp prețios irosit în clasă. Cadrele didactice estimează că dedică zilnic aproape 1,4 ore doar pentru asistență la toalete sau schimbarea scutecelor, iar în total, peste 2,4 ore de predare sunt consumate cu recuperarea de deprinderi de bază. Astfel, timpul pentru activități de grup, jocuri ghidate sau conversații relevante pentru dezvoltarea socio-emoțională scade dramatic, punând în pericol fluiditatea integrării sociale a copiilor.
Diferențele regionale adaugă un alt strat acestei situații alarmante. În nord-estul Angliei, de exemplu, incidentele legate de problemele de igienă sau de comunicare sunt mai frecvente. Explicațiile nu se rezumă doar la utilizarea excesivă a tehnologiei, ci includ și modificări ale mediului economic, presiunea asupra resurselor școlare și schimbările din mediul familial. Într-un context în care părinții s-au obișnuit să așteapte ca școala să „rezolve” toate problemele, diferențele de percepție devin evidente: 88% dintre părinți cred că micuții lor sunt pregătiți pentru școală, iar 35% consideră că sunt chiar mai pregătiți decât media colegilor. Însă, în același timp, 94% dintre parinți solicită indicații clare despre ce înseamnă, concret, pregătirea pentru școală, cerând un limbaj comun pentru toate părțile.
Guvernul britanic a stabilit ca, până în 2028, cel puțin 75% dintre elevi să fie considerați „pregătiți” pentru școală, o țintă ambițioasă, dar care pare departe de realitatea actuală. Procentul copiilor evaluați cu un nivel „bun” de dezvoltare se află acum în jur de 68%, ceea ce indică o nevoie acută de investiții Corectarea și adaptarea sistemului de învățământ, alături de sprijinul și responsabilitatea părinților, devin imperativ pentru reducerea decalajului. În acest sens, centrele comunitare și programele dedicate sprijinirii familiei pot juca un rol esențial în crearea unui mediu favorabil dezvoltării sănătoase a copilului.
Înainte de prima zi de școală, mici schimbări în rutina de acasă pot avea un impact semnificativ. Construirea unor obiceiuri simple precum mersul la toaletă, spălatul pe mâini, îmbrăcatul și hrănirea independentă, pot deveni puncte de plecare în formarea autonomiei. În plus, reducerea timpului petrecut pe ecrane, mai ales ca substitut pentru jocul activ și interacțiunea cu adulții, poate ajuta la dezvoltarea limbajului și a răbdării. Înlocuind vizionarea pasivă cu cititul și conversațiile despre imagini, părinții pot stimula atenția și empatia micuților, pregătindu-i mai bine pentru provocările din clasă.
Aceasta este o provocare a vremurilor noastre, în care tehnologia tinde să redefină normele, dar și o oportunitate pentru părinți și educatori de a le oferi copiilor mai mult decât simple deprinderi academice: le pot oferi temelii solide pentru o viață socială, emoțională și autonomă sănătoasă. Într-un final, succesul depinde de modul în care reușim să echilibrăm aceste nocive influențe și să punem bazele unor viitori adulți independenți și adaptabili.
