Găurile negre, aceste forțe enigmatic de puternice ale universului, continuă să ne surprindă prin misterele lor din ce în ce mai profunde. De la primele teorii formulate în anii ’60 până la descoperirile recente, oamenii de știință descifrează acum modalitățile incredibile în care aceste structuri cosmice pot influența evoluția galaxiilor sau chiar pot fi „fugare” de la o schemă de mișcare.
### Găurile negre rotative: ce ne spun teoriile din trecut
Matematicianul Roy Kerr a fost primul care, bazându-se pe teoria relativității generale, a construit o descriere detaliată a găurilor negre în rotație. Acest lucru a dus la formularea teoremei „fără păr” sau No-hair theorem, care stipulează că o gaură neagră se identifică doar după trei parametri: masă, rotație și sarcină electrică. În esență, aceste obiecte cosmice sunt extrem de simple dacă le privim din punct de vedere formal, dar complexitatea lor este dată de energia de rotație pe care o pot stoca. Până la 29% din masa unei găuri negre poate fi, astfel, convertită în energie de rotație, ceea ce deschide calea pentru fenomene de o amplitudine imprevizibilă.
### Energie de rotație și exploatarea ei în univers
Fenomenul atrage de ani buni interesul fizicienilor, deoarece Roger Penrose a demonstrat că energia stocată în rotația găurilor negre ar putea fi extrasă. În cazul coliziunii dintre două găuri negre rotative, această energie poate fi eliberată sub formă de unde gravitaționale, emisie care poate impacta însăși traiectoria acestor massive obiecte cosmice. Mai mult, dacă două găuri negre rotative se ciocnesc, rezultatul poate fi o „gaură fugitoare”, eșuată din centrul galaxiilor, supusă unor accelerații uluitoare de ordinul miilor de kilometri pe secundă.
### Undele gravitaționale și găurile negre „fugare”
Dovezile directe ale existenței acestor fenomene au venit odată cu detectarea undelor gravitaționale începând cu 2015. Primele înregistrări ale acestor semnale au exemplificat coliziuni între găuri negre, unele dintre ele fiind extrem de rotative și orientate aleatoriu. Aceste coliziuni generează impulsuri gravitaționale care pot fi capabile să împingă o gaură neagră din centru unui nucleu galactic, ceea ce ridică întrebări despre mobilitatea acestor obiecte extreme din cosmos.
Recent, Hubble a capturat un eveniment deosebit: o gaură neagră care a fost efracționată de sistemul său galactic după o „lupte” între trei astfel de obiecte. În cazul de față, o gaură neagră a fost „împinsă” spre periferia galaxiilor, fiind un semn clar că aceste aldine mase pot fi implicate în mișcări spectaculoase.
### Găurile negre, vizibile în galaxiile noastre?
Deși găurile negre mai mici sunt extrem de dificil de detectat în mișcare, cele supermasive, cu miliarde de ori masa Soarelui, sunt tot mai vizibile în evoluțiile galaxiilor. Traversând o galaxie, aceste structuri colosale pot pune în mișcare gazul interstelar, declanșând formarea de noi stele într-un mod aproape radaristic, creând urme luminoase și precise în schema spațiului cosmic.
Imaginile obținute cu ajutorul Telescopului Spațial James Webb din 2025 au permis observarea unor dâre de stele illuminante, întinse pe sute de mii de ani-lumină, urmând traiectoria unor găuri negre de milioane de mase solare. Acestea se deplasează cu viteze uriașe, creând astfel un peisaj dinamic și extrem de variat al universului.
### Găurile negre „fugare”: o posibilitate reală sau doar teoretică?
Ce se întâmplă dacă există găuri negre care au „scăpat” dintr-o galaxie și se deplasează prin spațiu? Specialiștii nu exclud această posibilitate, chiar dacă riscul de întâlnire cu astfel de „fugari” este considerat, până acum, extrem de redus. În teorie, obiecte de dimensiuni mai mici sau cele extrem de rapide ar putea traversa spațiul intergalactic sau chiar sistemele stelare, perturbând orbită planete, inclusiv pe cea a Pământului, într-un scenariu extrem.
Deși aceste scenarii sunt extrem de speculative, ele ne arată cât de dinamic și imprevizibil poate fi universul. Suntem doar în fața unui început în înțelegerea acestei tehnologie a „fugarilor” cosmici, iar cercetările continuă să ne ofere noi perspective asupra comportamentului și poveștii acestor obiecte misterioase. Într-adevăr, universul nu doar ne adaugă pe listă enigme, ci ne obligă să reflectăm la natura nesfârșită a cosmosului și la potențialul incredibil al forțelor care îl modelează.
