Anul 2025 a adus, în mod surprinzător, o imagine mai prozaică a crizelor de securitate cibernetică decât cele spectaculoase și futuriste anticipate. În locul atacurilor spectaculoase cu tehnologii de ultimă generație, cele mai multe incidente au fost, de fapt, rezultatul unor escapade din uși vechi, rămase întredeschise de ani întregi: dependențe nesecurizate, conturi compromise și permisiuni excesiv de largi. Diferența majoră? Ritmul, care a accelerat sub influența inteligenței artificiale. Aceasta nu a înlocuit atacatorii, ci a industrializat metodele lor, făcând reconurile mai rapide, mesajele mai convingătoare și codul malițios produs “la cerere”. Astfel, acțiunile care ar fi necesitat echipe întregi se pot realiza acum cu câțiva indivizi, la un nivel de eficiență fără precedent.
“Rețelele de aprovizionare software, o problemă veche, au explodat în impact în 2025”, notează specialiștii în securitate. În ecosistemele ca npm, campaniile de compromis ale pachetelor legitime au arătat cât de ușor poate un punct vulnerabil să se răspândească rapid. Conturile de maintainers compromise, actualizări de pachete legitime cu payload malițios și distribuție la scară largă au exemplificat perfect modul în care AI optimizează alte tipuri de atacuri. Automatizarea joacă un rol esențial: identificarea dependențelor critice, generarea scripturilor malițioase, testarea rapidă a acestora și păstrarea unei aparențe de normalitate în commit-uri sau note de lansare. În plus, tool-urile moderne, inclusiv modelele lingvistice mari, pot ascunde infectări în pachete pe care utilizatorii le consideră curate, sporind dificultatea detectării.
Un exemplu de pericol persistent rămâne cazul XZ Utils încă din 2024, când infiltrarea a fost realizată în mod gradual, de încredere câștigată în timp și inserată strategic pentru un impact maxim. Acest scenariu arată cât de important este pentru dezvoltatori să aibă mecanisme eficiente de verificare a provenienței și de revenire la versiuni curate, înainte ca un pachet să devină un vector de compromitere pentru mii de sisteme.
De la phishing la atacuri sofisticate, AI a crescut miza devorabilă pentru atacatori. În 2025, acest fenomen s-a accelerat, în special în cazul conturilor de dezvoltatori și celor cu acces la pipeline-uri CI/CD, unde o singură breșă poate compromise milioane de instalări săptămânal. Noile tehnologii de inteligență artificială permit crearea unor mesaje de inginerie socială tot mai naturale și personalizate, adaptate contextului și limbajului utilizatorilor vizati. Iar tehnicile de presiune, cum ar fi bombardamentele cu notificări pentru autentificare în doi pași, pot duce la cedări inutile, devenind un instrument sistemic de hacking. Astfel, metodele tradiționale de autentificare, precum parola cu cod de verificare, își pierd eficiența și trebuie înlocuite cu soluții precum passkey-urile FIDO2, care limitează în mod radical suprafața de atac.
Extensiile de browser și sursele ”oficiale” nu mai sunt un garant de siguranță. În 2025, numeroase extensii din Chrome Web Store au fost folosite pentru exfiltrarea datelor, trimițând informații sensibile și URL-urile deschise către servere controle de infractori. Problema nu e doar în AI-ul folosit în aceste plugin-uri, ci în modul în care sunt gestionate permisiunile și încrederea în surse. Extensiile care cer acces total la datele site-urilor devin o poartă deschisă pentru atacuri, mai ales când schimbările de funcționalitate sau actualizările nu sunt atent monitorizate de utilizatori, desenând o zonă de vulnerabilitate pe care adversarii o exploatează cu succes.
În fața acestor provocări, specialiștii recomandă consolidarea metodelor de autentificare și gestionare a dependențelor. Trebuie făcut un efort pentru a face din passkey-uri o regulă, nu o excepție, și pentru a implementa controale stricte asupra pachetelor și actualizărilor din infrastructura software. În plus, controalele atente asupra permisiunilor extensiilor și separarea profilurilor de browser pentru activități personale și profesionale devin indispensabile.
Pe măsură ce perspectiva pentru 2026 începe să se contureze, devine clar că nu vor fi suficiente soluțiile reactive. Limitarea expunerii și îmbunătățirea continuă a mecanismelor de verificare rămân esențiale. Într-un ecosistem digital în continuă evoluție, cea mai buna apărare va fi, probabil, o combinație de tehnologie avansată și vigilență constantă, pentru a putea rămâne cu un pas înaintea infractorilor care, tot mai bine, folosesc AI-ul pentru a-și reduce riscurile și a-și spori câștigurile.
