Mircea Lucescu, unul dintre cei mai importanți și influenți oameni din fotbalul românesc, a încetat din viață marți, 7 aprilie, la vârsta de 80 de ani. Fostul jucător și antrenor, a cărui carieră a marcat epoci și generații, a suferit un infarct miocardic acut pe 3 aprilie, în timp ce era internat la Spitalul Universitar. De atunci, starea sa de sănătate s-a deteriorat treptat, culminând cu decesul care a adus un val de tristețe în fotbalul românesc și european.
Cariera de jucător a lui Mircea Lucescu
Născut pe 29 iulie 1945 în București, Mircea Lucescu și-a început activitatea în fotbal în 1961, la Școala Sportivă nr. 2 din Capitală. A debutat în prima divizie la Dinamo, unde a devenit rapid un pilon al formației. În perioada 1965-1967, a jucat la Știința București, înainte de a reveni la Dinamo, pentru care a rămas loial până în 1977. El a fost căpitanul echipei și a câștigat cinci titluri de campion și o Cupă a României. La Echipa Națională, a fost un jucător marcant, fiind chiar căpitanul la Campionatul Mondial din Mexic 1970.
După încheierea carierei de jucător, în 1981, a început activitatea de antrenor. Cea mai remarcabilă performanță a fost în perioada la Corvinul Hunedoara, unde a promovat în prima divizie. În anii ’80, a antrenat naționala României, reușind calificarea la Campionatul European din Franța 1984. Lucescu a fost unul dintre cei mai apreciați antrenori români, răsplătit cu recunoaștere și succese în Europa.
Perioada de succes pe banca națională și la cluburi
Lucescu a condus echipa națională între 1981 și 1986, fiind cel care a promovat superstarul Gică Hagi. În timpul mandatului său, a fost descoperit și promovat unul dintre cei mai valoroși fotbaliști români din istorie. În 1986, a fost înlocuit de pe banca națională, fiind motivat de presiuni politice, după ce a câștigat meciul decisiv din preliminariile pentru Euro 1988 contra Austriei.
La club, a avut un impact major, mai ales la Dinamo, pe care a antrenat între 1986 și 1990, câștigând un titlu și două cupe. În plus, a condus-o pe Rapid, obținând titlul și trofee importante, în vreme ce în Italia a antrenat Pisa, Brescia și Reggiana, promovând și retrogradând echipele în secvențe diferite.
După revoluție, Lucescu a trecut în Ucraina, unde a preluat Șahtior Donețk în 2004. Cu această echipă, a dus clubul la un nivel superior, cucerind opt titluri de campion, cinci cupe ale Ucrainei și șapte supercupe, precum și câștigarea Cupei UEFA în 2009, cea mai importantă performanță europeană a echipei din Ucraina. El a fost recunoscut pentru metoda sa de antrenament și pentru crearea unei echipe de referință în fotbalul ucrainean și european.
Între 2016 și 2017, a pregătit Zenit Sankt Petersburg, apoi a activat în Turcia, la Galatasaray și Beşiktaş. În august 2024, a revenit în peisajul fotbalului românesc, acționând ca antrenor al echipei naționale, după o absență de mai bine de trei decenii.
Ultimul său mandat și momentul tragediei
Ultimul mandat de selecționer al României s-a încheiat pe 2 aprilie 2026, după un meci pierdut cu Turcia, în semifinala barajului pentru calificarea la Cupa Mondială din 2026, disputat la Istanbul. La doar câteva zile după, pe 29 martie, Lucescu a fost internat de urgență la Spitalul Universitar, după ce a suferit o tulburare majoră de ritm cardiac și a fost operat, fiindu-i montat un defibrilator.
Pe 3 aprilie, în timp ce urma să fie externat, a suferit un infarct miocardic acut, eveniment care a dus la agravarea rapidă a stării sale de sănătate. În weekend-ul încheiat, starea sa s-a declarat critică, iar medicii au luat în calcul montarea unui sistem mecanic de asistare cardiacă (ECMO), dispozitiv folosit în situații extreme pentru susținerea funcției inimii și plămânilor. În ciuda eforturilor medicilor, Mircea Lucescu a decedat marți seara, la ora 20.30.
Anunțul oficial a stârnit tristețe în lumea fotbalului, fiind valabilă recunoașterea unei vieți dedicate sportului, unele dintre cele mai importante personalități ale fotbalului românesc și internațional exprimându-și regretul pentru dispariția sa.
Pentru România, pierderea lui Mircea Lucescu reprezintă sfârșitul unei epoci și un moment de reflecție asupra carierei și valorii sale ca simbol al fotbalului românesc. Se anunță comemorări și reflectări asupra impactului pe care l-a avut în dezvoltarea sportului rege în țară și în Europa.
