Declinul performanței cognitive ale noii generații: stimulente digitale și schimbări sociale în centrul discuției
Dincolo de optimismul tradițional legat de progresul generațiilor următoare, realitatea educației actuale arată uneori cu totul altceva. În ultimele decenii, specialiști și cercetări din întreaga lume au început să semnaleze o stagnare sau chiar o inversare a dezvoltării cognitive a copiilor, un fenomen care pare a fi influențat de o combinație de factori sociali și tehnologici. În ianuarie 2026, un experimente important în domeniul învățării a adus în discuție această realitate: dr. Jared Cooney Horvath, cercetător specializat în domeniu, a declarat în fața Comisiei pentru Comerț a Senatului SUA că, în multe țări dezvoltate, creșterea performanțelor cognitive la tineri s-a oprit sau chiar s-a inversat în perioada recentă, marcând o schimbare semnificativă față de optimismul anilor trecuți.
Explicația pentru această situație complicată nu se limitează la simple explicații sociale, ci ține și de impactul acumulat al tehnologiei. Anii de pandemie, în care școlile au fost de multe ori închise sau operate în mod restrictiv, au accentuat aceste tendințe, iar utilizarea excesivă și nesupravegheată a dispozitivelor digitale a devenit astfel o problemă amplificată. Rezultatele testelor internaționale, precum cele din cadrul PISA, indică o corelație directă între timpul petrecut pe device-uri și performanțele mai slabe, punctând că distragerea digitală a elevilor adesea tinde să inhibe concentrarea și capacitatea de a învăța eficient. Ceea ce trebuie să fie clar, însă, este că tehnologia nu trebuie condamnată în totalitate: utilizarea controlată și responsabilă a ecranelor poate coexista cu rezultate bune, dar excesul și utilizarea recreațională, mai ales în orele de curs, au efecte negative evidente, ceea ce accentuează necesitatea unui echilibru.
Modelul danez de adaptare la noile provocări digitale devine astfel un exemplu relevant pentru alte state. În Danemarca, reacția la aceste schimbări nu a fost una de respingere totală a tehnologiei, ci de ajustare a politicilor educaționale. În cadrul multor școli, a fost implementată o politică strictă de interzicere temporară a telefoanelor mobile în timpul orelor, telefoanele fiind depozitate în seifuri, pentru a elimina zgomotul continuu al notificărilor. La nivel de decizie politică, Parlamentul danez a aprobat în decembrie 2025 legea care prevede ca începând cu noul an școlar, majoritatea școlilor să devină „fără telefon”, pentru a reîntregi spațiul de socializare și pentru a crește nivelul de concentrare al elevilor.
Mai mult, demersurile din Danemarca includ și măsuri externe să limiteze accesul copiilor la rețelele sociale. În noiembrie 2025, guvernul danez a anunțat planuri pentru interzicerea rețelelor sociale pentru copiii sub 15 ani, cu posibilitatea de derogare pentru adolescenți mai mari, dacă părinții sunt de acord. Această tendință, de a reglementa accesul la platforme ca TikTok sau Instagram, devine o preocupare comună și în alte state europene, în condițiile în care se caută soluții pentru combaterea efectelor negative ale social media asupra dezvoltării mentale și sociale a tinerilor.
Pentru părinți și cadre didactice, răspunsul la această criză de atenție trebuie să fie mai degrabă unul de adaptare și responsabilizare. În loc de moralizare, este mai eficient să se creeze contexte în care tehnologia să nu fie un competitor direct pentru atenția profundă. Reducerea timpului petrecut cu telefoanele în familie, crearea unor zone fără device-uri în timpul meselor sau în momentele de lectură, pot face diferența. De asemenea, conștientizarea faptului că nu tehnologia în sine trebuie eliminată, ci modul în care este folosită, devine esențială.
Pe măsură ce lumea încearcă să găsească echilibrul potrivit, modelele precum cel danez arată că soluțiile nu sunt simple, dar sunt posibil de implementat cu răbdare și viziune pe termen lung. Într-un context în care atenția a devenit una dintre cele mai valoroase resurse ale acestui secol, problema digitală nu mai este doar despre tehnologie, ci despre modul în care școala și societatea pot proteja și cultiva potențialul cognitiv al noii generații. Rămâne, astfel, de văzut dacă aceste direcții vor fi adoptate și adaptate pe scară mai largă sau dacă vom continua să navigăm într-o ceață care, în timp, poate avea consecințe greu de recuperat.
