Un procent alarmant de francezi acceptă recurgerea la tortură în anumite cazuri, arată un sondaj recent
Un sondaj realizat de institutul Ifop dezvăluie o stagnare şi, chiar mai grav, o uşoară creştere în acceptarea publicului faţă de utilizarea torturii în condiţii speciale. Concret, 38% dintre francezi consideră acceptabilă recurgerea la aceste metode „în anumite cazuri excepţionale”, o cifră care ridică semne de întrebare în contextul eforturilor internaţionale pentru abolirea torturii şi protejarea drepturilor omului.
Această situație devine și mai îngrijorătoare dacă avem în vedere compararea cu datele din urmă cu câțiva ani. În 2016, procentul persoanelor care erau de acord cu ideea torturii în anumite circumstanțe era de 36%, adică cu doar două procente mai puțin decât în prezent. Înseamnare, opinia publică în Franța, de-a lungul unui deceniu, pare să devină mai tolerantă, sau cel puțin mai deschisă față de justificări pentru metode extrem de controversate și etichetate universal ca inacceptabile din punct de vedere moral și legal.
De la percepții la normele legale: o linie tot mai subțire
Rezultatele sondajului sunt cu atât mai alarmante cu cât ele dezvăluie o tendință de banalizare a torturii. Reprezentanții Asociației creștinilor pentru abolirea torturii (Acat) au exprimat preocuparea față de această creștere și spun că această „banalizare îngrijorătoare” indică o slăbire a barierelor morale împotriva utilizării unor metode inumane, chiar și în contextul combaterii amenințărilor majore. În opinia lor, această acceptare tacită poate avea consecințe devastatoare, dacă opinia publică și decidenții politici ajung să considere tortura ca pe o opțiune justificabilă în anumite situații.
Este relevant și contextul legislativ și social în care aceste percepții se dezvoltă. Franța, la fel ca alte state democratice, a adoptat legislație clară împotriva torturii, în conformitate cu Convenția Europeană pentru Drepturile Omului și tratatele internaționale la care a aderat. Din păcate, însă, sondajele arată o distorsiune între legislație și atitudinile populare, ceea ce poate determina o schimbare de paradigma în percepțiile despre drepturile omului și aplicarea justiției.
Factori care influențează acceptarea torturii
Factorii care contribuie la această percepție sunt mulți și complexe. În anumite segmente ale populației, frica de terorism și de amenințările la adresa siguranței naționale a alimentat, de-a lungul ultimelor ani, o retorică mai permisivă față de metode dure de interogare. În plus, în contextul unor conflicte și situații de criză, opinia publică tinde să susțină măsuri care, în mod normal, ar fi considerate inacceptabile.
De asemenea, evoluția tehnologică și expunerea constantă la cazuri extreme, la limitele moralului uman, pot contribui la o reluare a discuției despre limitele acceptabile în tratarea suspectilor sau infractorilor. Într-o societate în care securitatea devine o prioritate absolută, sacrificarea anumitor drepturi devine uneori justificată în logica unor „cazuri excepționale”, o mentalitate expusă astfel într-un sondaj recent.
Ce urmează pentru opinia publică și legislație?
Deși condamnate de majoritatea comunității internaționale și de organismele pentru drepturile omului, astfel de opinii trebuie interpretate cu atenție. În Franța, dezbaterea publică privind limitele în materie de libertate, securitate și moralitate este mai vie ca niciodată, iar rezultatele sondajului pot determina, în viitor, o schimbare în abordarea legislativă.
Inițiativele și campaniile sociale, precum și activismul pentru abolirea torturii, vor avea nevoie, probabil, de o reevaluare pentru a contracara această tendință de acceptare subtilizată a unor practici extrem de controversate. În același timp, încercările de a redimensiona discursurile despre securitate în cadrul unui cadru ferm respectând drepturile fundamentale vor fi esențiale pentru menținerea unei societăți echilibrate.
Se pare că, în ciuda aproape unei decade de eforturi, percepția francezilor față de tortură nu are motive de optimism și, din contră, ridică provocări importante pentru specialiștii în drepturile omului, politicieni și societate în ansamblul ei. În viitor, aceste cifre pot fi atât un semnal de alarmă, cât și un apel pentru reanalizarea abordărilor în domeniu, astfel încât valorile democratice și umanitare să fie apărate mai ferm și mai clar în toate circuitele decizionale și sociale.
