România face acum parte dintre statele lumii cu cel mai ridicat nivel de deținere a locuințelor, poziție pe care o ocupă cu mândrie în clasamentul global, fiind pe locul al treilea cu o rată de 93,9%. Acest fapt plasează țara noastră în rândul statelor care au reușit să asigure majorității cetățenilor accesul la locuințe, alături de Coreea de Sud și Polonia, conform unui studiu recent publicat de “Compare the Market”. Această performanță nu este doar o statiscică, ci reflectă realitatea socială și economică a României, precum și experiența de viață a multor familii.
### Rata de proprietate, o tradiție de durată în România
Dezvoltarea pieței imobiliare în ultimele decenii a fost influențată în mare măsură de politicile guvernamentale, de programul de privatizare a locuințelor și de factorii culturali care au încurajat, pe parcurs, deținerea de proprietăți. În perioada comunistă, construcția de locuințe a avut ca scop principal acoperirea nevoilor populației, rezultând în unități locative la care românii au avut, pentru o bună bucată de vreme, acces facil. De la acea vreme, dorința de a deține o casă proprie a devenit un simbol al siguranței și stabilității, iar această mentalitate s-a păstrat și după schimbarea regimului politic.
Și în contextul economic actual, această tradiție încă se menține, mulți români preferând să investească în proprietăți, chiar și în condiții economice mai dificile. Potrivit statisticilor, o familie din patru deținea, în ultimele decenii, o locuință proprie, iar acest procent a atins valorile de peste 90% în rândul populației generale, un indicator ce vorbește despre puterea și încrederea românilor în stabilitatea și valoarea investiției în imobiliare.
### Factorii care sustinț accesibilitatea locuințelor în România
Această situație favorabilă nu se datorează doar unei tradiții culturale, ci și unui set de factori economici și politici. În ultimii ani, programele guvernamentale de sprijin pentru tineri sau pentru familiile cu venituri modeste au reprezentat un catalizator pentru creșterea procentului de deținere a locuințelor. În plus, prețurile relativ scăzute ale imobilelor comparativ cu alte țări europene sau asiatice au făcut ca mulți români să-și poată permite să devină proprietari.
De asemenea, în contextul economic general instabil, populația a preferat, adesea, să investească în bunuri tangibile și stabile, cum sunt imobilele, ca o modalitate de a-și asigura un venit și o securitate pe termen lung. În plus, coabitarea cu părinții sau spațiile comune în regimul familiei extinse a fost încă o caracteristică culturală, ajutând la menținerea nivelului ridicat de proprietate.
### Impactul asupra pieței imobiliare și perspectivele viitoare
Deși aceste date indică un nivel foarte ridicat de deținere a locuințelor, există și provocări pentru dezvoltatorii imobiliari și autorități. O parte a populației resimte dificultăți în accesarea locuințelor moderne și spațioase sau în orașe mari, unde prețurile au crescut semnificativ. În același timp, această rată ridicată de proprietate poate limita și mobilitatea forței de muncă, dacă oamenii se complac în proprietăți care nu îndeplinesc nevoile actuale sau nu se adaptează la dinamica pieței.
Pe termen lung, se prefigurează o actualizare a politicilor publice ce vizează modernizarea și eficientizarea sectorului imobiliar, în contrast cu tendința de a menține această rată ridicată de deținere. Creșterea calității locuințelor, dezvoltarea infrastructurii și accesul la finanțare pentru tineri, dar și pentru noile generații, vor fi esențiale pentru ca România să-și mențină poziția în clasamentul mondial, dar și pentru a asigura condiții cât mai bune pentru toți cetățenii.
Într-un peisaj în continuă schimbare, România rămană, în mod surprinzător pentru mulți, un exemplu de stabilitate în domeniul proprietății, însă rămâne de văzut cum va evolua în următorii ani, în condițiile în care tendințele globale au început să influențeze și acest segment al economiei.
