Tinerii născuți între 1997 și 2012, cunoscuți ca generația Z, poartă un titlu mai puțin onorant: prima generație pentru care cercetările indică o deteriorare a funcției cognitive, o realitate paradoxală într-o eră a accesului nelimitat la tehnologie. Crescuți în mijlocul unor medii digitale, acești tineri nu au învățat să folosească tehnologia, ci au crescut cu ea, devenind parte integrantă a mediului lor natural. Problema nu e de la hardware sau software, ci de la modul în care creierul uman răspunde la această expunere continuă, aspect discutat de neurologi și specialiști în educație, care atenționează asupra riscurilor unei generații din ce în ce mai afectate de declinuri cognitive.
Impactul digital asupra dezvoltării cerebrale
De la sfârșitul secolului al XIX-lea, cercetările în domeniul cognitiv au arătat o tendință de creștere a IQ-ului de generație în generație. Însă, această tendință a fost întreruptă brusc odată cu apariția Generației Z, care înregistrează, potrivit studiilor neurologice, un declin în aspecte fundamentale ale funcționării cerebrale. Copiii și adolescenții petrec astăzi mai mult de jumătate din timpul lor treji în fața ecranelor, ceea ce afectează profund abilitatea de concentrare, memorare și procesare a informațiilor. Specialiștii avertizează că aceste schimbări nu sunt datorate doar programelor sau aplicatiilor folosite, ci chiar modului natural de învățare a creierului uman, care se bazează pe interacțiunea directă, conversația și experiențele concrete.
De ce e grav acest declin și ce spun experții
Unul dintre cei mai insistenți cercetători în această direcție, neurologul Dr. Jared Cooney Horvath, afirmă că „creierul uman nu este conceput să învețe din fragmente scurte, rezumate rapide și informații fragmentate. Când cunoștințele vin în fragmente, creierul nu are șansa de a dezvolta o înțelegere profundă.” Horvath a fost prezent în fața comisiei senatului american pentru Comerț, Știință și Transporturi, unde a prezentat concluziile studiilor sale ce indică o corelație clară între timpul petrecut în fața ecranelor și performanța cognitivă scăzută.
Un factor esențial al problemei este modul în care creierul uman își dezvoltă memoria, capacitatea de concentrare și gândirea critică. În procesul natural, aceste abilități se formează prin interacțiuni umane directe, conversații și experiențe tactile, elemente care sunt din ce în ce mai rare în epoca digitală. Utilizarea excesivă a tehnologiei, mai ales în timpul formării, perturbă procesele biologice necesare pentru dezvoltarea unei memori profunde și pentru construirea unui sens în vârtejul de informații fragmentate și rapide.
Rezultatele acestor cercetări nu limitează problema la granițele Americii. Horvath a studiat peste 80 de țări, iar tendința descrescătoare în performanță a elevilor a fost consemnată larg. Cei care petrec peste cinci ore pe zi cu computerele și tabletele dedicându-se temelor sunt cei care înregistrează performanțe cele mai slabe comparativ cu cei care au minimalizat sau evitat complet utilizarea tehnologiei în procesul de învățare.
Recomandări și perspective pentru redresare
Specialiștii avertizează că nu ne dorim să interzicem total accesul la tehnologie, ci să reglăm și să echilibrăm modul în care aceștia interacționează cu mediul digital. Recomandările vizează limitarea timpului petrecut pe ecrane pentru cei mici, încurajarea lecturii de texte mai lungi, promovarea conversațiilor, întrebărilor și comunicării directe, precum și favorizarea învățării fără întreruperi și scrisului de mână, toate ca metode de a stimula gândirea critică și creativitatea.
Problema nu o reprezintă doar adaptarea tehnologică a școlilor, ci mai ales modul în care societatea, părinții și educatorii pot să contribuie la cultivarea unui mediu care să respecte modul natural de învățare al creierului. Pentru generația Z, provocarea nu este de a fi mai puțin capabilă, ci de a regăsi acel echilibru fragil între tehnologie și afecțiunea pentru experiențele umane autentice, în încercarea de a-și păstra și dezvolta potențialul cognitiv. Într-un context de rapidă schimbare, oamenii de știință și educatorii responsabili continuă să caute modalități de a contracara această tendință descendentă, explicând că viitorul depinde, în mare măsură, de modul în care societatea va decide să gestionați această relație complexă cu tehnologia digitală.
