Inteligența artificială devine un catalizator pentru administrația publică globală, însă România încă se află în fața unei bătălii între digitalizare și adaptare la noile tehnologii
Într-un moment în care statele din întreaga lume investesc masiv în integrarea inteligenței artificiale în serviciile publice, România pare să rămână în urmă. Mai multe țări folosesc AI pentru eficientizarea proceselor administrative, de la redactarea automată a documentelor, trierea cererilor și căutare inteligentă în baze de date, până la angajarea de asistenți digitali pentru funcționari. Cu toate acestea, diferența majoră se vede în modul în care aceste tehnologii sunt implementate și acceptate la nivel instituțional.
Din cercetările recente arată că în anumite regiuni, cum ar fi Asia de Sud, Orientul Mijlociu și chiar India, AI a pătruns în rutina administrativă a funcționarilor, fiind susținută de leadership și infrastructuri avansate. În aceste contexte, guvernele încurajează și facilitează utilizarea tehnologiilor AI, ceea ce rezultă într-o adopție mai rapidă și mai efectivă. La polul opus se află Europa, unde adoptarea AI rămâne mai prudentă, fragmentată, iar autoritatea pentru Digitalizarea României, de exemplu, şi leaga încă multe de procesul de trecere de la digitalizare la implementarea efectivă în operațiuni de zi cu zi.
Un factor crucial care stă în calea adoptării eficiente a AI în administrația românească este stadiul de digitalizare a societății și a instituțiilor publice. Potrivit ultimelor rapoarte europene, doar 27,7% dintre români dețin competențe digitale de bază, sub media europeană. Această discrepanță afectează direct capacitatea administrației de a scala soluții bazate pe inteligența artificială, deoarece infrastructura, datele și competențele trebuie să fie solide pentru ca aceste tehnologii să fie eficiente și sigure.
Deși România are în derulare proiecte majore, precum implementarea Cloudului Guvernamental, acestea se confruntă cu provocări majore în ceea ce privește adaptarea la realitatea computatională. În plus, strategia națională de AI, deși monitorizată și dezbătută în spațiul internațional, întâmpină obstacole în trecerea de la simple documente și planuri la utilizarea practică și constantă în serviciile publice. În multe cazuri, soluțiile AI de testare se limitează la proiecte-pilot, fără o integrare coerentă în fluxurile de lucru, generând un decalaj între ambiție și realitate.
Un fenomen îngrijorător menționat în rândul specialiștilor este “shadow AI”, adică utilizarea neoficială a instrumentelor AI de către funcționari, fără o aprobare formală sau reguli clare. Lipsa politicilor și a training-urilor creează zone gri în gestionarea datelor și deciziilor automate, sporind riscul de scurgeri de informații, erori sau decizii părtinitoare. Riscul ca această tehnologie să devină un accelerator al eficienței sau, din contră, o sursă de vulnerabilități, depinde în mare măsură de modul în care sunt stabilite și respectate regulile de guvernanță digitală.
Perspectivele pentru România indică o nevoie stringenta de investiții în competențe și infrastructură, pentru a trece de la digitalizarea pasivă la o implementare responsabilă și sustenabilă a AI. În timp ce alte state implementează cu succes tehnologii avansate în administrație, România trebuie să depășească lacunele din sistem, pentru ca aceste tehnologii să devină instrumente reale de schimbare. În acest moment, diferența nu stă doar în posibilitatea de a adopta AI, ci în capacitatea de a o face într-un mod responsabil, controlat și eficient, astfel încât noile tehnologii să aducă beneficii concrete pentru cetățeni și pentru funcționarea instituțiilor publice.
În cele din urmă, având în vedere evoluția rapidă a domeniului, cea mai mare provocare pentru România va fi să convertească ambițiile digitale în rezultate palpabile, în timp ce urmărește echilibrul delicat între inovație și siguranță, pentru a nu pierde din vedere principiile fundamentale ale serviciului public responsabil.
