O echipă de cercetători a obținut o imagine detaliată a modului în care încălzirea globală afectează permafrostul arctic. Studiul, condus de Michael Rawlins de la Universitatea din Massachusetts Amherst, arată transformări majore în sistemele de apă și eliberarea de carbon din solul înghețat de mii de ani. Rezultatele, obținute după analizarea datelor pe o perioadă de 44 de ani, indică o accelerare a acestor procese cu consecințe semnificative pentru mediul înconjurător.
Creșterea scurgerilor și a emisiilor de carbon
Cercetările s-au concentrat pe o regiune din nordul Alaskăi, unde sute de râuri și pârâuri se varsă în Marea Beaufort. Datele arată o creștere bruscă a scurgerilor de apă, indicând o intensificare a procesului de topire. În același timp, râurile transportă cantități tot mai mari de carbon organic, eliberat din permafrost.
Permafrostul, un strat de sol înghețat permanent, conține cantități mari de materie organică. Pe măsură ce clima se încălzește, acest sol se dezgheață, iar materia organică este eliberată sub formă de carbon organic dizolvat (DOC). Acest proces alimentează ciclul de feedback al schimbărilor climatice, contribuind la o încălzire suplimentară. Echipa a estimat că peste 275 de milioane de tone de carbon sunt convertite anual în dioxid de carbon, agravând încălzirea globală.
Sezonul de dezgheț se extinde
Un alt aspect important al studiului este prelungirea sezonului de dezgheț. În prezent, acesta se extinde până în septembrie și chiar octombrie, afectând echilibrul ecologic al regiunii. Aceste schimbări au impact asupra salinității, a ciclurilor nutrienților și a rețelelor trofice din Marea Beaufort. O constatare importantă a fost că, în nord-vestul Alaskăi, unde se află mai mult carbon în sol din cauza terenului mai plat, se înregistrează cele mai mari creșteri ale exportului de carbon.
Pentru a realiza acest studiu, Rawlins a dezvoltat „Modelul Bilanțului Apei în Permafrost” pe parcursul a 25 de ani. „Acest nou studiu este prima dată când cineva a surprins o zonă atât de largă a Arcticii la scara de un kilometru și pe o perioadă atât de lungă: modelul nostru simulează fluxurile zilnice ale râurilor și exporturile de coastă timp de 44 de ani, din 1980 până în 2023”, a explicat cercetătorul.
Importanța studiilor suplimentare
Râurile din Arctica joacă un rol crucial în echilibrul planetei. Ele contribuie cu aproximativ 11% din apa râurilor lumii într-un ocean care deține doar 1% din volumul oceanic global. Prin urmare, schimbările care au loc în aceste ape au un impact major asupra Oceanului Arctic.
Michael Rawlins subliniază necesitatea unor cercetări suplimentare pentru a înțelege pe deplin efectele încălzirii globale asupra regiunii arctice. Studiile viitoare vor trebui să se concentreze pe legăturile dintre uscat și ocean pentru a oferi o imagine mai clară a impactului asupra climei globale.
