Conform Descopera: Adolescenții ai căror părinți sunt distrași de telefoane manifestă o nesiguranță sporită, potrivit unui nou studiu. Fenomenul, observat tot mai frecvent de specialiștii în sănătate mintală digitală, atrage atenția asupra impactului dependenței de smartphone asupra relațiilor de familie.
Impactul distragerii digitale
Cercetarea indică faptul că adolescenții care percep o frecventă distragere a părinților de către dispozitivele mobile au o probabilitate mai mare să dezvolte stiluri de atașament nesigure. Acestea, la rândul lor, sunt asociate cu consecințe negative pe termen lung asupra sănătății mintale și a stării generale de bine. Dr. Don Grant, de la Centrul pentru Cercetare și Inovație al Newport Healthcare (SUA) și autor al studiului, a declarat că fenomenul a început să fie observat cu aproximativ un deceniu în urmă, aparținătorii adolescenților exprimându-și tot mai des sentimentele negative legate de acest comportament.
Un episod relatată în cadrul studiului subliniază gravitatea situației. O colegă psiholog, mamă, i-ar fi mărturisit lui Dr. Grant că fiica sa a întrebat-o dacă își iubește telefonul mai mult decât pe ea, mărturisire care a lăsat-o pe aceasta fără cuvinte și devastată.
Legătura dintre părinți și stilul de atașament
Smartphone-urile influențează numeroase aspecte ale vieții cotidiene, inclusiv interacțiunile părinte-copil. Studiile anterioare au evidențiat că mulți copii și adolescenți simt nevoia să concureze cu atenția acordată telefoanelor de către părinți. Cercetătorii au analizat dacă această dinamică afectează stilul de atașament al adolescenților, adică modul în care aceștia se relaționează cu ceilalți.
Persoanele cu un atașament nesigur pot manifesta anxietate excesivă și o dependență de validarea externă, sau, dimpotrivă, pot evita relațiile pentru a se proteja de suferința emoțională. Pe de altă parte, un atașament sigur este puternic legat de relații mai sănătoase și de un nivel crescut de bunăstare. Dr. Grant a explicat că atașamentul nu este o condiție permanentă, ci poate deveni nesigur chiar și în adolescență, deși nicio persoană nu și-ar dori acest lucru pentru propriul copil.
Metodologia studiului și rezultatele
Pentru a investiga această problemă, cercetătorii au dezvoltat o scală specială menită să măsoare interferența dispozitivelor electronice în relația părinte-adolescent. Studiul a inclus interviuri cu 600 de adolescenți americani cu vârste cuprinse între 12 și 17 ani, considerați reprezentativi pentru populația generală a Statelor Unite.
Analiza rezultatelor a relevat o corelație directă: pe măsură ce adolescenții percepeau o distragere mai mare a părinților de către telefoane, creșteau și nivelurile de atașament anxios și evitant raportate de aceștia. Dr. Grant a subliniat că aceste constatări clare sugerează că problema este mult mai extinsă decât se anticipa. El consideră că generația milenialilor, aflată la vârsta parentală și crescută odată cu tehnologia digitală, ar trebui să acorde o atenție deosebită acestor concluzii.
Oamenii de știință punctează totuși că studiul evidențiază o corelație, nu neapărat o relație cauzală directă. Este posibil ca adolescenții cu un atașament nesigur să își perceapă părinții ca fiind mai puțin disponibili, indiferent de obiceiurile lor digitale. Cu toate acestea, în contextul omniprezenței smartphone-urilor, chiar și efectele aparent minore ale distragerii atenției ar putea avea consecințe semnificative pe termen lung. Dr. Grant recomandă ca încercările adolescenților de a atrage atenția părinților să fie observate și să primească un răspuns, chiar dacă nu implică întreruperea imediată a activității digitale. Studiul a fost publicat în revista Frontiers in Psychology.
Sursa: Descopera
