Criza globală a îngrășămintelor agravează sectorul alimentar, în contextul tensiunilor din Orientul Mijlociu, unde blocada Strâmtorii Hormuz a perturbat semnificativ fluxurile comerciale

Criza îngrășămintelor lovește agricultura globală

Situația actuală afectează direct producția de hrană, punând în pericol securitatea alimentară a unei părți semnificative a planetei. Prețurile pentru principalele fertilizanți s-au majorat considerabil: ureea cu 50%, amoniacul cu 20%, iar motorina, folosită intensiv pentru utilajele agricole, cu 60%. Fermierii din Statele Unite, deja confruntați cu dificultăți financiare, au înregistrat un număr de falimente agricole cu 46% mai mare în anul precedent. Acești agricultori sunt forțați să ia decizii extrem de dificile: să cultive în pierdere, să încerce culturi alternative sau să abandoneze terenurile.

Departe de a fi o problemă locală, criza îngrășămintelor are repercusiuni globale. Fermierii din întreaga lume sunt forțați să reducă sau să oprească temporar activitatea agricolă din cauza costurilor în creștere, ceea ce poate duce la scăderea drastică a producției de alimente și la creșterea prețurilor pe piețele internaționale.

Orientul Mijlociu, verigă-cheie în lanțul mondial al îngrășămintelor

Deși nu se remarcă ca un producător agricol major, Orientul Mijlociu are o influență critică în comerțul global cu îngrășăminte. Qatarul, un jucător dominant, asigură 15% din ureea mondială și controlează peste jumătate din comerțul internațional cu acest tip de fertilizant. Închiderea acestor fluxuri avariează sectorul agricol global, afectând țări mari consumatoare precum India și Pakistan.

„Dacă am abandona complet îngrășămintele minerale, jumătate din omenire s-ar confrunta cu foamete”, afirmă Anthony Ryan, profesor la Universitatea din Sheffield. În același timp, tensiunile din regiune permit Rusiei și Belarusului să își extindă avantajele ca exportatori majori, în condițiile în care China limitează și ea ieșirile de pe piața internațională pentru a-și proteja propriile resurse. Guvernele alternând măsuri de relaxare a sancțiunilor, eforturile de compensare nu sunt suficiente pentru a acoperi cererea globală, infrastructura limitată din țări ca Venezuela și Belarus complicând răspunsurile.

Policile de promovare a biocombustibililor, criticabile în plină criză alimentară mondială, intensifică tensiunile. Mulți experți remarcă faptul că ardem zilnic milioane de pâini pentru a produce energie, ceea ce ridică semne de întrebare asupra priorităților globale în domeniul sănătății și securității alimentare.

„Ardem aproximativ 15 milioane de pâini în fiecare zi pentru biocombustibili”, afirmă Paul Behrens, profesor la Universitatea Oxford. În timp ce guvernele SUA și Australia au crescut proporția de etanol în combustibil, acest lucru reduce considerabil disponibilitatea cerealelor pentru consumul direct. Creșterea prețurilor alimentare, în istorie, a fost deseori urmată de crize sociale și politice, fenomene înregistrate și în revoluția franceză din 1788 sau în foametea din Irlanda din 1848.

Criza îngrășămintelor continuă să se agraveze, iar impactul asupra securității alimentare globale rămâne un fapt concret. În 2023, un oficial al Organizației Națiunilor Unite a semnalat riscul ca, până în septembrie, deficitul de îngrășăminte să atingă cel mai mare nivel din ultimele decenii, cu consecințe directe asupra culturilor agricole din întreaga lume.