Conform Mediafax: Mihail Kalașnikov, dincolo de AK-47: poet, țăran și inventator bântuit de invenția sa
Mihail Kalașnikov, al 17-lea copil al unei familii numeroase, visa să devină poet, nu creatorul unei arme care avea să revoluționeze conflictologia mondială. Născut în 1919 în satul Kuria, dintr-o familie de țărani înstăriți, destinul său a fost marcat de colectivizarea stalinistă. Tatăl său a fost declarat „kulak” în 1930, averile confiscate, iar familia deportată în Siberia. Experiența traumei și a sărăciei l-a marcat profund pe Mihail, deși el însuși recunoștea o înclinație spre poezie. „E plină lumea de poeți mediocri și fără mine… am preferat să mă duc pe altă cale”, obișnuia să spună.
De la trauma siberiană la pasiunea pentru inginerie
Chiar dacă a continuat să scrie poezii și a publicat volume pe parcursul vieții, pasiunea adolescentină pentru mecanică a câștigat teren. S-a căsătorit de două ori, a doua soție, Ekaterina Viktorovna Moiseeva, fiind inginer și contribuind la realizarea desenelor tehnice ale proiectelor sale. Din căsniciile sale au rezultat patru copii, cel mai cunoscut fiind Victor Kalașnikov, care i-a urmat tatălui pe calea ingineriei armelor.
Nașterea legendarului AK-47
Povestea celebrei arme a început în plin Război Mondial, în timpul Bătăliei de la Briansk din 1941. Grav rănit, Kalașnikov se afla într-un spital militar unde a ascultat poveștile soldaților. Aceștia se plângeau de dezavantajul infanteriei sovietice în fața armelor automate germane și de pierderile mari cauzate de dotările inferioare. Această realitate crudă l-a determinat pe tânărul Kalașnikov să proiecteze prima sa armă, un pistol-mitralieră, în 1942. Deși inițial nerecunoscut de armată, talentul său a fost remarcat, iar sergentul Kalașnikov a fost transferat la un centru de cercetare pentru armament.
Un moment crucial a venit în 1943, odată cu introducerea de către sovietici a unui nou cartuș intermediar de 7,62×39 mm. A fost lansat un concurs pentru proiectarea unei arme adaptate acestuia. După ani de muncă și prototipuri, inclusiv unul cunoscut în fază de dezvoltare ca „Mikhtim”, modelul lui Kalașnikov a fost declarat câștigător în urma unor teste riguroase. Producția a început în 1948, iar în 1949 arma a fost adoptată oficial de Armata Sovietică sub denumirea „Avtomat Kalașnikova obrazța 1947 goda”, de unde provine și acronimul AK-47.
Factorii care au propulsat AK-47 în celebritate
Cinci motive principale au transformat AK-47 într-o legendă: Războiul Rece, prin distribuirea sa masivă către aliații Pactului de la Varșovia și permiterea producției sub licență în țări precum Polonia, România, Bulgaria, Ungaria și Cehia. Fiind o armă ieftină, cu puține piese mobile și simplu de produs în masă, a devenit accesibilă. Fiabilitatea sa legendară, funcționând în condiții extreme de noroi, nisip, ploaie și frig, cu o întreținere minimă, i-a cimentat reputația. A reprezentat arma de bază în numeroasele războaie de decolonizare din anii ’50-’80, fiind furnizată de Uniunea Sovietică și China mișcărilor de eliberare din Asia, Africa și America Latină, ajungând astfel în Vietnam, Angola, Mozambic, Afganistan și multe alte zone de conflict. În cele din urmă, AK-47 a devenit un simbol, apărând chiar pe steagul Mozambicului și devenind unul dintre cele mai recunoscute obiecte ale secolului XX.
Nepotul său, Igor Kalașnikov, a încercat să transforme numele familiei într-un brand comercial, licențiind diverse produse sub marca „Kalașnikov”. Cu toate acestea, familia a pierdut ulterior drepturile asupra mărcii AK-47, în urma unui proces câștigat de concernul rus Kalașnikov.
Mihail Kalașnikov visa la pace și apărarea patriei. În ultimii ani ai vieții, și-a exprimat regretul pentru modul în care invenția sa a fost folosită în conflicte violente și de către grupări criminale. În 2012, cu puțin timp înainte de moarte, i-a adus îngrijorările sale Patriarhului Kirill al Rusiei, care i-a răspuns că responsabilitatea morală revine celor care folosesc arma în scopuri nedrepte, nu creatorului ei.
Sursa: Mediafax
