Conform Playtech.ro: Observarea planetelor extrasolare din galaxia Andromeda, un vis îndrăzneț al astronomiei moderne, se lovește de limite tehnologice imense, chiar și pentru instrumente de ultimă generație precum telescopul spațial James Webb. Calculând ipotetic luminozitatea unei planete similare Pământului, orbitând o stea din Andromeda, cercetătorii ajung la cifre dezarmante: o magnitudine de 54 pentru planetă, față de 29 pentru steaua sa. Aceste valori, deși teoretice și supuse multor variabile precum norii, praful cosmic sau lungimea de undă a observației, subliniază dificultatea excepțională a unei astfel de misiuni.
Limitele tehnologice actuale
Observarea directă a unei planete extrasolare presupune două provocări majore. În primul rând, telescopul trebuie să capteze o cantitate suficientă de lumină de la obiectul țintă, iar în al doilea rând, trebuie să elimine aproape complet strălucirea stelei părinte. Tehnologiile precum coronografele, care folosesc măști optice pentru a bloca lumina stelară, și oglinzile deformabile, care corectează imperfecțiunile optice, sunt esențiale în acest demers. O altă soluție propusă pentru viitor este utilizarea starshade-urilor, dispozitive care ar putea bloca lumina stelei înainte ca aceasta să ajungă la telescop.
Problema fundamentală rezidă în limitele stricte ale acestor tehnologii. Nu este suficientă doar reducerea luminozității stelei. Pentru o separare eficientă, planeta trebuie să se afle și la o distanță unghiulară suficient de mare față de steaua sa. Chiar și cu cele mai avansate instrumente, James Webb nu poate realiza această performanță în cazul planetelor din Andromeda.
James Webb, departe de a fi suficient
Telescopul spațial James Webb, deși un instrument revoluționar, are limitări în ceea ce privește distanțele unghiulare minime pentru observațiile coronografice. În funcție de instrument, mască și lungimea de undă, aceste valori pornesc de la aproximativ 0,089 secunde de arc. Pentru anumite configurații ale camerei NIRCam, cifrele se situează între 0,14 și 0,89 secunde de arc.
Comparativ, o planetă similară Pământului, orbitând o stea din Andromeda, ar avea o separare unghiulară de doar 1,3 microsecunde de arc. Aceasta înseamnă o diferență de aproape 70.000 de ori față de limita minimă de 0,089 secunde de arc. Această discrepanță uriașă subliniază incapacitatea actuală a telescopului de a separa o astfel de planetă de lumina stelei sale.
Oglindă gigant, necesară pentru visul andromedaic
Pentru a înțelege mai bine magnitudinea provocării, un calcul bazat pe limita de difracție oferă o imagine clară. Pentru a separa două surse aflate la o distanță de 1,3 microsecunde de arc, în cazul luminii verzi (aproximativ 500 de nanometri), ar fi necesară o oglindă cu un diametru de circa 96 de kilometri. Aceasta reprezintă doar limita ideală de rezoluție, nu dimensiunea realistă a unui telescop capabil să fotografieze direct o astfel de planetă. În realitate, problemele legate de contrast și cantitatea infimă de lumină colectată ar face misiunea mult mai dificilă.
Sursa: Playtech.ro
