Conform Descopera: Fenomenul aurorelor, fie boreale în emisfera nordică, fie australe în cea sudică, reprezintă spectacole naturale de o frumusețe răpitoare, provocate de interacțiunea dintre vântul solar și atmosfera Pământului. Principala diferență între cele două constă, în esență, în locația geografică unde pot fi observate.
Ce determină apariția aurorelor
Aurora este un fenomen cosmic, declanșat de fluxul de particule încărcate electric, predominant electroni și protoni, emise de Soare. Aceste particule, cunoscute sub numele de vânt solar, călătoresc prin spațiu și, în momentul în care ajung în proximitatea Pământului, interacționează cu câmpul magnetic al planetei. Urmarea acestor coliziuni energice este ionizarea gazelor din atmosfera superioară, care, în procesul de revenire la starea inițială, eliberează energie sub formă de lumină vizibilă. Acest proces poate avea loc pe tot parcursul anului, însă pentru a admira spectacolul nocturn este necesar un cer curat și întunecat, motiv pentru care lunile de iarnă oferă cele mai bune condiții de observare în anumite regiuni.
Aurora boreală și aurora australă: diferențe geografice
Aurora boreală, denumită și Luminile Nordului, este vizibilă predominant în emisfera nordică, în special în zonele apropiate de Cercul Polar Arctic. Printre țările unde acest fenomen poate fi admirat se numără Rusia, Norvegia, Suedia, Finlanda, Islanda, Canada și Statele Unite, cu accent pe Alaska. Culorile spectaculoase, variind de la verde, roșu, la violet, sunt rezultatul ciocnirilor dintre particulele solare și gazele atmosferice, cum ar fi oxigenul și azotul.
Pe de altă parte, aurora australă, sau Luminile Sudului, se manifestă în emisfera sudică, în apropierea Cercului Polar Antarctic. Aceasta poate fi observată în țări precum Australia, Noua Zeelandă, Antarctica și în anumite regiuni din sudul Americii de Sud. Cauza apariției este identică cu cea a aurorei boreale: interacțiunea particulelor solare cu magnetosfera și atmosfera Pământului din emisfera sudică.
Condiții și perioade optime de observare
Indiferent de emisferă, aurorele pot apărea sub forme diverse, de la perdele vibrante și arcuri luminoase, la modele complexe care dansează pe cerul nopții. Cele mai frecvente nuanțe sunt verdele și albul, dar pot apărea și nuanțe mai rare de roșu, violet, roz și albastru. Luminile sudului prezintă aceleași caracteristici, însă sunt mai puțin cunoscute și documentate, deoarece regiunile în care apar sunt mai puțin populate.
Pentru a observa aurora australă din zone mai locuite, precum Tasmania, sunt necesare furtuni geomagnetice deosebit de intense, care extind ovalul auroral spre latitudini mai joase. În astfel de evenimente, Luminile Sudului pot fi la fel de spectaculoase ca cele din nord.
În emisfera nordică, cea mai bună perioadă pentru a admira aurorele este între lunile septembrie și martie. În Islanda, de exemplu, recomandarea este de a consulta prognoza specială pentru auroră înainte de a porni în căutarea fenomenului. Condițiile optime se obțin în nopți senine, departe de poluarea luminoasă a orașelor.
Sursa: Descopera
