Conform Economistul.ro: Ordonanța care viza curățarea pieței de acorduri tehnice de racordare (ATR) la rețeaua de energie electrică a fost suspendată, stârnind suspiciuni privind interesele din spatele culiselor. Măsura, inițiată de Guvernul condus de Ilie Bolojan, promitea să pună capăt speculațiilor cu ATR-uri, dar a dispărut înainte de a produce efecte concrete, lăsând loc speculațiilor.
Cum a fost blocată reforma energetică
Reforma, prezentată ca un pas important în eradicarea „băieților deștepți” din sectorul energetic, a fost retrasă. Explicațiile oficiale au invocat probleme tehnice și întârzieri în avize. Totuși, mulți observatori remarcă un tipar specific: reformele care amenință interese puternice par să dispară. Piața ATR-urilor, estimată la peste 80.000 MW, în contextul unei capacități instalate a României de aproximativ 19.000 MW, a atras atenția, generând îngrijorări. Datele sugerează că o proporție semnificativă a firmelor implicate nu au activitate economică reală.
Consecințele amânării
O serie de măsuri, despre care se discuta în cadrul ordonanței, au fost abandonate. Acestea includeau creșterea garanțiilor de racordare de la 5% la 20% din valoarea tarifului de racordare, precum și introducerea unor garanții financiare pentru licitațiile de alocare a capacității. Aceste măsuri, menite să descurajeze speculațiile, ar fi impus costuri semnificative pentru potențialii investitori, de la zeci de mii de euro pentru proiecte mici, până la milioane de euro pentru proiecte mai mari. Ar fi existat și noi obligații pentru ATR-urile existente, cu termene limită pentru finalizarea proiectelor.
Provocări și soluții
Asociația Energia Inteligentă, condusă de Dumitru Chisăliță, a evidențiat totodată o serie de probleme care nu par să fi fost clarificate înainte de suspendarea ordonanței. Discuțiile au pornit de la unde ar fi ajuns banii din garanțiile plătite, dar și cine i-ar fi administrat. Se specifica că banii intrau în conturi ale operatorilor de rețea, inclusiv companii private. Chisăliță subliniază că mecanismul era justificabil din punct de vedere tehnic, dar vulnerabil moral și juridic, dacă nu existau reguli clare despre destinația banilor. Un posibil scenariu era acela că „investitorul pierde, operatorul câștigă, statul scapă de responsabilitate”.
Sursa: Economistul.ro
