Conform StartupCafe: Tinerii români și nașterea internetului de cartier, dezvăluite de bbc
Un documentar recent difuzat de BBC aduce în prim-plan o pagină mai puțin cunoscută a istoriei digitale românești: primele rețele de internet de la bloc, create de tineri pasionați de tehnologie în București, la scurt timp după căderea comunismului. Acești pionieri, descriși ca o „generație de pasionați de proiecte DIY, improvizatori și persoane care își asumă riscuri”, au pus bazele unui ecosistem digital alternativ, în fața unor costuri prohibitive ale accesului la internet.
Inițial, proiectele au pornit de la nevoi simple: tineri din aceleași blocuri sau din cele învecinate doreau să joace jocuri video împreună. Astfel, au început să tragă cabluri pentru a crea rețele locale, funcționale chiar și fără acces la internet. Această primă etapă a demonstrat ingeniozitatea și spiritul de colaborare al tinerilor, obișnuiți să găsească soluții în condiții limitate.
Soluții improvizate pentru acces la rețea
Transformarea acestor rețele locale în conexiuni la internet a fost dictată de costurile exorbitante ale abonamentelor dedicate mediului de afaceri, care ajungeau la sute de dolari lunar. Pentru a depăși bariera financiară, tinerii au recurs la partajarea conexiunilor din apartament în apartament, extinzând rețeaua în tot blocul sau chiar între clădiri diferite.
„La sfârșitul anilor 90, România se confruntă cu o inflație în creștere. (…) Dar în aceste vremuri dificile, etosul DIY al rețeliștilor de cartier a venit bine. Ei găsesc o cale. Ei cumpără o conexiune și o pot partaja prin rețele între computerele tuturor”, povestește Andrada Fiscutean, realizatoarea documentarului. O conexiune permanentă era astfel împărțită între zeci sau chiar sute de utilizatori, reducând costul individual la aproximativ 5-6 euro pe lună.
Ingeniozitate la greu: cabluri aruncate cu cartofi
Metodele prin care aceste rețele se extindeau între blocuri sunt memorabile. Un exemplu notabil, detaliat în documentar, implică trecerea unui cablu printr-un cartof, care era apoi aruncat către blocul vecin. „Obișnuiam să facem o gaură cu o șurubelniță prin el. Treci cablul prin cartof, apoi îl arunci în a doua clădire și speri să marchezi. Era ca baseball-ul, într-un fel”, explică Roxana Ardelean, una dintre persoanele intervievate.
Pe lângă aceste metode creative, se făceau și găuri în pereții apartamentelor, adesea fără permisiuni oficiale, iar cablurile treceau și direct pe la ferestre. Aceste rețele funcționau într-o „zonă gri” a reglementărilor la începutul anilor 2000. În 2006, se estima că existau aproximativ 1.400 de astfel de rețele în București. Odată cu extinderea lor, a început și competiția, iar ulterior, furnizori mai mari au început să preia aceste rețele locale. Intrarea României în Uniunea Europeană a marcat o nouă etapă, cu o tendință spre îngroparea cablurilor, un proces costisitor care a pus capăt, în multe cazuri, activității inițiatorilor.
Sursa: StartupCafe
