Conform Economistul.ro: Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a stabilit că restituirea unei taxe percepute nejustificat, dacă este făcută cu o întârziere de aproape un deceniu și fără dobândă, încalcă dreptul la respectarea bunurilor. Decizia vizează Serbia, într-un caz ce implică firma Devekom DOO Niš, care a reclamat statul pentru rambursarea cu întârziere a unor taxe vamale.
Compensarea pierderii cauzate de indisponibilizarea banilor
În 2009, compania Devekom DOO Niš a achitat aproximativ 78.360 de euro în taxe vamale, considerate ulterior necuvenite de autoritățile sârbe. După aproape zece ani de proceduri judiciare, statul a restituit suma principală, dar a refuzat plata dobânzilor aferente perioadei în care banii au fost blocați. CEDO a considerat că simpla restituire a sumei nominale nu compensează pierderea economică suferită de contribuabil din cauza indisponibilizării capitalului, impactul inflației și lipsa posibilității de a utiliza suma respectivă. Curtea a subliniat că, în astfel de cazuri, un mecanism de remediere adecvat trebuie să reflecte valoarea reală a banilor pierduți.
Obligația statului de a restabili echilibrul
Litigiul a pornit de la importuri efectuate de compania Devekom din Bosnia și Herțegovina și Croația, bazate pe un regim tarifar preferențial. Ulterior, o verificare a autorităților vamale sârbe a concluzionat că mărfurile nu îndeplineau condițiile pentru acest regim, impunând plata taxelor. Deși contestațiile erau în curs, compania a fost obligată să achite suma. Procedurile de reexaminare au dus, în cele din urmă, la recunoașterea faptului că taxele nu erau datorate. CEDO a analizat dacă sistemul sârb a menținut un echilibru just între interesul public și dreptul companiei la proprietate. Durata excesivă a procedurilor, obligativitatea plății înainte de soluționarea contestației și refuzul dobânzii au fost considerate elemente care au impus o sarcină individuală excesivă asupra firmei.
Serbia a fost obligată să plătească firmei Devekom DOO Niš suma de 95.284 de euro cu titlu de prejudiciu material, 3.000 de euro pentru prejudiciu moral și 4.500 de euro cheltuieli de judecată, dacă hotărârea Curții va deveni definitivă. Calculul prejudiciului material s-a bazat pe rata legală a dobânzii moratorii, necontestată de guvernul sârb, evaluând pierderea la echivalentul în euro al sumei plătite de companie în 2009. Curtea a precizat că suma materială mai mare decât taxele inițiale reprezintă dobânda acumulată pe perioada îndelungată în care compania a fost lipsită de fonduri.
Sursa: Economistul.ro
