Conform Economistul.ro: Uniunea Europeană ia în considerare o nouă abordare a procesului de extindere, permițând statelor candidate să participe treptat la politici, programe și structuri europene înainte de aderarea deplină, cu condiția îndeplinirii reformelor necesare. Această propunere, analizată într-un policy brief publicat de Centre for European Policy Studies (CEPS), vizează eficientizarea procesului de integrare și pregătirea instituțiilor europene pentru un viitor bloc comunitar mai extins.
Integrare graduală, fără drept de vot imediat
Michael Emerson și Tinatin Akhvlediani, autorii documentului CEPS, sugerează transformarea integrării graduale într-un traseu clar, unde fiecare reformă îndeplinită de o țară candidată ar putea deschide accesul la anumite politici, programe sau beneficii europene. Statele candidate ar putea participa mai profund la activitatea unor agenții, programe și politici ale UE, dar fără a primi drept de vot înainte de aderarea formală. Această idee prinde contur în dezbaterile europene, mai multe state membre avansând variante similare în 2026.
Dezbaterea despre extinderea UE coincide cu pregătirile pentru o Uniune mai numeroasă și o discuție intensă despre reformele necesare pentru funcționarea sa eficientă. Consiliul European a programat o reuniune pe 15-16 octombrie pentru a aborda aceste subiecte, iar Comisia pregătește evaluări pre-aderare privind impactul extinderii asupra politicilor și a modului de funcționare al Uniunii.
Policy brief-ul CEPS analizează mai multe propuneri oficiale și informale venite din partea statelor membre. Unele vizează accelerarea procedurilor clasice de aderare, altele propun oferirea mai devreme a unor avantaje ale apartenenței la UE, iar o a treia categorie încearcă să adapteze tratatele de aderare și instituțiile europene pentru a preveni blocajele într-o Uniune mai mare.
Separarea disputelor bilaterale de criteriile de aderare
O altă recomandare importantă a CEPS se referă la separarea disputelor bilaterale de criteriile de aderare. Utilizând cazul Macedoniei de Nord, unde probleme legate de nume, istorie sau limbă au intervenit în negocieri, autorii propun ca asemenea dispute să fie transferate către mecanisme distincte de mediere sau soluționare. Astfel, evaluarea reformelor unei țări candidate ar rămâne centrată pe criteriile de la Copenhaga și pe preluarea acquis-ului european, evitându-se blocajele cauzate de probleme exterioare procesului de integrare.
În acest context, CEPS susține analizarea votului cu majoritate calificată pentru unele decizii intermediare, cum ar fi deschiderea sau închiderea etapelor de negociere. Deciziile tehnice privind progresul unui candidat ar putea fi adoptate prin majoritate calificată atunci când criteriile relevante sunt îndeplinite, în timp ce aderarea finală ar continua să necesite unanimitate.
Autorii propun, de asemenea, ca viitoarele tratate de aderare să includă mecanisme mai operaționale pentru situațiile în care un nou stat membru se îndepărtează de standardele privind statul de drept și valorile Uniunii după aderare. Printre opțiunile discutate se numără monitorizarea post-aderare, criterii clare și posibilitatea suspendării mai rapide a unor fonduri sau beneficii în cazul unui regres. Aceste instrumente ar funcționa complementar mecanismelor existente, precum articolul 7 sau condiționalitatea bugetară.
Reîncadrarea extinderii în strategiile UE
CEPS consideră că extinderea Uniunii Europene nu mai poate fi tratată exclusiv ca o politică de vecinătate. Aceasta trebuie legată explicit de securitate, apărare, competitivitate, energie, conectivitate și politica industrială. Argumentul este că viitoarele aderări pot modifica semnificativ capacitățile economice, militare, energetice și tehnologice ale Uniunii. Această abordare este deja vizibilă în agenda instituțională europeană, unde extinderea este discutată tot mai frecvent în paralel cu reformele interne ale UE.
Sursa: Economistul.ro
