Figura emblematică a medicinei românești, Carol Davila, s-a remarcat nu doar prin contribuțiile sale în domeniul sanitar, ci și printr-o personalitate complexă, uneori controversată. Dincolo de meritele sale incontestabile în organizarea sistemului medical și a învățământului de profil, viața lui Davila a fost marcată de accese de furie, certuri și o profundă nemulțumire.
În 1853, domnitorul Barbu Știrbei l-a numit pe tânărul absolvent al Facultății de Medicină din Paris, Carol Davila, șef al serviciului sanitar al armatei țării. Aici a pus bazele unei cariere impresionante. Însă, adevărata sa moștenire rezidă în organizarea sistemului medical și a învățământului de profil din România.
Un organizator genial, dar și un „țicnit”
Constantin Argetoianu, apropiat al familiei Davila, oferea o perspectivă neobișnuită asupra personalității medicului francez. Argetoianu a dezvăluit, prin intermediul memoriilor sale, o imagine contrastantă a lui Davila. Acesta era descris ca un organizator strălucit, cu o inteligență sclipitoare, dar și cu o fire impulsivă, predispusă la izbucniri.
„Davila a fost desigur un mare organizator, un mare animator, un om de o inteligență aproape genială – dar în același timp, cum se întâmplă des în asemenea cazuri, un țicnit”, scria Argetoianu. Acesta relata scene în care Davila, copleșit de stres, își manifesta furia în moduri necontrolate, inclusiv prin aruncarea farfuriilor în timpul mesei sau prin certuri aprinse cu cei din jur.
Scandaluri, frustrări și nemulțumiri
Cu toate acestea, pe măsură ce înainta în vârstă, Davila a devenit mai resemnat. Ana Racoviță, a doua soție a sa, a reușit să mai domolească din accesele de furie. Cu toate acestea, acesta se certa constant cu apropiați precum Ion C. Brătianu și C. A. Rosetti, dar și cu Regele Carol I. „Ingratitudinea omenească”, spunea Davila, a contribuit la o profundă deziluzie.
Argetoianu descria modul în care Davila, pe măsură ce înainta în vârstă, își exprima aceste frustrări. Acesta vorbea neîncetat sau dădea cu pumnul în masă. La vizitele pe care le făcea doctorului, acesta putea vorbi ore întregi despre viața sa, creând o senzație de disconfort celor din jur.
Viața personală a lui Carol Davila
Casa lui Carol Davila, situată la poalele Dealului Cotroceni din București, reflecta o viață personală plină de evenimente. Argetoianu relata despre o casă „comodă, dar umedă”. În proprietate se afla, de asemenea, întreaga întindere până în Dâmbovița, incluzând și alte proprietăți. Aceasta a reprezentat locul în care Davila își petrecea timpul alături de familie, servitorii casei și prieteni. Atmosfera era destinsă, animată de prezența fetelor lui, dar și de diverse personaje din anturaj.
Carol Davila a trecut în neființă la data de 24 august 1884, lăsând în urmă o moștenire vastă în istoria României. Universitatea de Medicină și Farmacie din București îi poartă astăzi numele, un omagiu adus contribuțiilor sale în domeniul medical.
