Conform Mediafax: Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a demontat, printr-un document publicat recent, mitul unei industrii comuniste românești puternice și autosuficiente. Imaginea idealizată a unei epoci de AUR, în care România ar fi produs practic orice, de la obiecte de uz casnic la avioane, este contrazisă de realitățile economice și de raporturile fostei Securități, analizate de instituție.
Industria grea, un colos pe picioare de lut
Potrivit CNSAS, modelul economic comunist românesc s-a bazat pe o industrie grea și petrochimie dezvoltate disproporționat și lipsite de o logică de piață. România importa materii prime, precum petrolul și minereurile, pe valută forte, pentru a exporta apoi produse finite ieftine sau de slabă calitate. Aceste exporturi erau adesea făcute în pierdere, doar pentru a îndeplini planurile cincinale impuse de regim. CNSAS subliniază că prelucrarea țițeiului în combinatele mamut genera pierderi nete la fiecare tonă, fiind un generator masiv de „muncă în zadar”.
Situația s-a agravat în anii ’80, odată cu decizia lui Nicolae Ceaușescu de a nu mai contracta credite externe. Lipsa finanțării a dus la blocarea aproape completă a modernizării fabricilor, iar menținerea în funcțiune a marilor platforme industriale a devenit tot mai dificilă, în special din cauza consumului energetic uriaș. Regimul a recurs la raționalizarea drastică a resurselor energetice, măsuri care au afectat atât populația, cât și întreprinderile. Există rapoarte ale Securității care semnalează compromiterea șarjelor în turnătorii din cauza întreruperilor de curent, energia electrică și termică fiind tăiate pentru cetățeni în favoarea uzinelor care produceau, în cel mai bun caz, stocuri nevândute de mărfuri.
Raportele Securității, un tablou sumbru în ajunul Revoluției
Documente din toamna anului 1989, cu doar câteva luni înainte de prăbușirea regimului, conturează o imagine sumbră a colapsului economic structural care afecta marile platforme industriale din România. Principala problemă identificată de organele de securitate era degradarea accentuată a stării de spirit în rândul muncitorilor, declanșată direct de neajunsurile materiale zilnice și de scăderile drastice ale veniturilor. Cauza era neîndeplinirea sistematică a planurilor impuse centralizat.
CNSAS scoate la iveală un cerc vicios al ineficienței economice, în care uzine de renume, precum Întreprinderea de Autocamioane Brașov, erau complet paralizate din cauza blocajelor masive apărute pe lanțul de aprovizionare. Relațiile de colaborare pe orizontală dintre întreprinderi erau disfuncționale, astfel că lipsa materiilor prime esențiale, a componentelor tehnice, a vopselelor, anvelopelor sau pieselor metalice speciale dintr-o fabrică bloca activitatea tuturor celorlalte unități dependente. Acest efect de domino submina grav capacitatea de producție pentru piața internă și anula livrările destinate piețelor externe.
Raportări false pentru a masca dezastrul economic
Un alt mecanism prin care problemele economice erau ascunse la nivel central a fost practica raportărilor false. Conducerile întreprinderilor recurgeau la aceste subterfugii pentru a prezenta o situație mai bună decât cea reală, în fața ministerelor și centralelor industriale. Din cauza lipsei banilor și a sprijinului de la centru, se ajungea treptat la acumularea unor datorii uriașe, întreprinderile devenind incapabile să își respecte obligațiile de export sau să recupereze bunurile deja declarate fictiv ca fiind realizate. Presiunea nerealizărilor economice se răsfrângea direct asupra personalului muncitor, generând o stare profundă de nemulțumire generalizată din cauza diminuării constante a retribuțiilor, un indicator clar al fragilității regimului politic socialist.
Sursa: Mediafax
