Cuba se confruntă cu o criză acută a apei potabile, situație care pare să se agraveze de la an la an, dar care în ultimele săptămâni a devenit o problemă acută, afectând mii de locuitori. În Havana, cozi interminabile la camioanele-cisternă și nervozitatea cetățenilor devin un simbol al faptului că insula se află în plină criză energetică și de resurse, alimentată, printre altele, de tensiunile geopolitice din regiune.
Cărăușii de apă și cozile din Havana
Lazaro Noblet, un cetățean al capitalei cubaneze, a descris situația cu un amestec de oboseală și dezamăgire, împingând un cărucior încărcat cu recipiente pline. „Această zonă are acum probleme cu apa. Oamenii cară apă și așteaptă camionul cu apă”, a spus el, subliniind că oamenii așteaptă de multe ore pentru a obține câteva rezervoare de lichid vital. În alte cartiere, singura soluție pentru acoperirea necesarului zilnic constă în fiabilitatea rezervorului de pe acoperiș, care în prezent rămâne gol sau conține doar apă fiartă, plină de riscuri pentru sănătate. Este un semnal clar al informației că infrastructura de bază a insulei se află într-un stadiu critic, un fapt descris de mulți ca fiind vechi, dar amplificat de actuala situație de criză.
Impactul sancțiunilor și tensiunilor din regiune
Criza apei a fost agravată de blocajele și sancțiunile economice impuse de Statele Unite, care au avut un impact direct asupra infrastructurii energetice fragile a Cubei. După capturarea lui Nicolas Maduro în Venezuela, în ianuarie, principalul partener energetic al Cubei, situația pe insulă s-a deteriorat vizibil. Președintele american Donald Trump a redus drastic livrările de petrol venețuelian, a criticat acordurile de petrol cu alte țări și a amenințat cu tarife suplimentare, toate acestea având un efect de domino asupra sistemului de energie al unei insule dependente de importuri pentru funcționarea rețelei de alimentare cu electricitate și apă.
O situație de durată neclară, cu efecte pe termen lung
Problema lipsei apei nu reprezintă o noutate pentru cubanezi; pentru mulți, acesta este un fenomen care a devenit parte integrantă a traiului de zi cu zi, însă situația se agravează cu fiecare an. Maria de Jesus Rusindo, în vârstă de 58 de ani, a spus cu resemnare: „Problema noastră există din 2021, iar acum este 2026”. De ani de zile, ea și alți locuitori transportă apă în recipiente grele de-acasă de la camioanele pline cu lichid, chiar dacă asta înseamnă eforturi considerabile și riscuri pentru sănătate. În cartierele mai afectate, rezervoarele de pe acoperișuri rămân aproape întotdeauna goale sau conțin apă insuficientă pentru a acoperi nevoile acestor familii.
Situația a fost adusă în prim-plan ca un semnal de alarmă pentru specialiști și oficiali, dar soluțiile pentru o rezolvare pe termen lung par încă nesigure sau absente. În condițiile în care livrările de apă pot fi suspendate sau grav perturbate, iar sistemul de distribuție e epuizat, întrebarea devine tot mai acută: cât timp vor mai putea locuitorii să suporte această criză, pe fondul unui context geopolitic tensionat și al unui sistem energetic fragil?
Recent, autoritățile locale au promis măsuri pentru diversificarea surselor de apă și pentru modernizarea infrastructurii, însă evoluțiile concrete par să întârzie, iar necesitatea unei soluții durabile devine din ce în ce mai acută. În timp ce insula se luptă cu consecințele acestei crize multidimensionale, viitorul rămâne incert, iar locuitorii văd în continuare ziua de mâine ca pe o provocare constantă.
Sursa: Economica
