Conform Antena 3: Criza forței de muncă pe plantațiile din Serbia și țările vecine se agravează, în ciuda unor oferte salariale record și a beneficiilor suplimentare oferite muncitorilor. Fermierii se confruntă cu dificultăți majore în a găsi suficienți oameni pentru recoltarea fructelor, în timp ce prețurile mici plătite de procesatori pun o presiune suplimentară pe afacerile agricole.
Salarii record, dar muncitori puțini
Sezonul de recoltare a fructelor a intrat în plină desfășurare în Serbia și în țările din jur, iar fermierii sunt nevoiți să ofere sume generoase pentru a atrage culegători. Diurnele au ajuns să depășească 300-350 de lei pe zi în unele regiuni, la care se adaugă cazare gratuită, trei mese pe zi și transport. De exemplu, în Bosnia și Herțegovina, în regiunea Semberija, se oferă până la 130 de mărci convertibile (aproximativ 348 de lei) pentru o zi de muncă de opt ore la culesul prunelor. Angajatorii asigură, pe lângă bani, și mese bogate, inclusiv deserturi și băuturi răcoritoare.
Cu toate acestea, eforturile fermierilor par să fie în zadar. Savo Bakajlić, președintele Asociației agricultorilor din satele Semberija și Majevica, declară că, în ciuda acestor oferte, găsirea culegătorilor este o luptă continuă. „Cert este că oamenii nu vor să facă această muncă”, explică el, subliniind discrepanța dintre cererea mare de muncitori și oferta scăzută. Problema este amplificată și de prețurile mici la care fermierii sunt nevoiți să își vândă recolta, între 1,20 și 1,60 lei pe kilogram de prune.
Situația se repetă și în Serbia, unde în localitatea Čumić, lângă Kragujevac, culegătorii de prune primesc aproximativ 3.000 de dinari (134 de lei) pe zi, cu cazare și hrană asigurate. Cu toate acestea, unii fermieri, precum Goran Mijailović, raportează o recoltă mai slabă anul acesta, din cauza înghețului târziu și a vremii nefavorabile, ceea ce paradoxal, reduce presiunea de a găsi muncitori, multe gospodării apelând la ajutorul membrilor familiei și al vecinilor.
Fructele de pădure, cele mai profitabile, dar și cele mai solicitante
Plantațiile de fructe de pădure, precum zmeura și afinele, atrag cele mai mari sume pentru culegători. În zonele cunoscute pentru producția de zmeură din Serbia, precum Arilje, Ivanjica și Guča, diurnele pot ajunge la 7.000 de dinari (aproximativ 313 lei) pe zi, unii muncitori cerând chiar și 8.000 de dinari (circa 357 de lei). Un culegător harnic, cu trei mese și cazare asigurate, poate realiza un venit lunar de până la 8.000 de lei.
La afine, veniturile sunt, de asemenea, consistente, ajungând la 3.500–6.000 de dinari (156–268 de lei) pe zi, în plantațiile din Srem. Însă, aceste venituri atractive vin la pachet cu un efort fizic considerabil. Ziua de lucru poate dura între 10 și 12 ore, implicând poziții aplecate timp îndelungat, expunere directă la soare și temperaturi ridicate, ceea ce duce la dureri de spate și epuizare. Gojko Radibratović, un cultivator de zmeură din apropierea orașului Ivanjica, confirmă dificultatea de a convinge oamenii să lucreze în astfel de condiții.
Schimbări în forța de muncă și adaptări în sistemul de plată
Schimbarea preferințelor tinerilor sârbi, care optează tot mai mult pentru joburi în sectorul HoReCa și comerț, a determinat o reconfigurare a forței de muncă în agricultură. Muncitorii mai în vârstă, odată baza agriculturii, resimt tot mai greu munca în condiții de caniculă. În acest context, fermierii apelează tot mai mult la elevi, studenți și muncitori străini din țări precum Nepal, India, Turcia și Bangladesh.
Pentru a gestiona lipsa de productivitate a unora dintre culegători, tot mai mulți pomicultori din vestul Serbiei renunță la plata fixă pe zi și trec la plata pe kilogram cules. Astfel, în loc de o diurnă fixă, muncitorii sunt recompensați direct în funcție de cantitatea de fructe recoltată. De exemplu, pentru kilogramul de zmeură cules, se plătesc între 100 și 120 de dinari (aproximativ 4,50–5,35 lei). Acest sistem stimulează munca susținută și experiența culegătorului, venitul lunar depinzând direct de viteza și eficiența sa. Biljana Gnjatović, aflată la al treilea sezon de recoltare, explică faptul că este necesar să se culeagă cel puțin 70-80 de kilograme pe zi pentru a obține un câștig consistent, apreciind că aceasta este o muncă grea cu un câștig nu foarte mare.
Autoritățile sârbe au încercat să reglementeze sectorul prin introducerea, în 2019, a unui portal electronic pentru înregistrarea muncitorilor sezonieri, aceștia beneficiind de asigurare de sănătate și contribuții pentru pensie. Durata muncii sezoniere este limitată la maximum 120 de zile pe an. Acest sistem permite, de asemenea, persoanelor fără loc de muncă sau celor care beneficiază de ajutoare sociale să nu își piardă drepturile.
Problema lipsei de forță de muncă în agricultură, combinată cu prețurile scăzute ale fructelor, creează o ecuație dificilă pentru fermierii din regiune. Costurile cu forța de muncă cresc, în timp ce veniturile obținute din vânzarea recoltei scad, transformând munca sezonieră dintr-o problemă punctuala într-o vulnerabilitate strategică pentru sectorul agricol.
Sursa: Antena 3
