Conform Playtech.ro: Evoluția ochiului: de la sedentarism la vedere complexă
Cercetătorii de la Universitatea Lund și Universitatea Sussex au dezvăluit o ipoteză fascinantă despre originile și diversitatea ochilor vertebratelor. Analizând anatomia, dezvoltarea și funcționarea celulelor fotosensibile la diverse specii, inclusiv insecte, caracatițe și calmari, oamenii de știință încearcă să explice diferențele semnificative dintre sistemele vizuale.
Scenariul propus sugerează că strămoșul comun al vertebratelor dispunea inițial de o pereche de ochi sau cel puțin două grupuri de celule fotosensibile, esențiale pentru orientare. Cu toate acestea, o schimbare majoră în stilul de viață – adoptarea unui regim sedentar, petrecând timp prins de fundul oceanului și filtrând plancton – a făcut ca acești ochi laterali să devină inutili și energofagi. În consecință, ei au fost treptat pierduți.
Adaptarea la un Mediu Mobil
Odată cu pierderea ochilor laterali, a rămas un grup de celule sensibile la lumină în partea centrală a capului. Acestea s-ar fi transformat într-un ochi median rudimentar, capabil doar să distingă ziua de noapte și să indice direcția suprafeței apei. Această ipoteză subliniază complexitatea evoluției și modul în care structuri aparent simple pot sta la baza unor inovații ulterioare.
După milioane de ani, descendenții acestor organisme au revenit la un stil de viață activ, începând să înoate și să exploreze mediul înconjurător. Nevoia de a găsi hrană, de a identifica obstacolele și de a evita prădătorii a impus dezvoltarea unei vederi mai complexe.
Reutilizarea, nu reconstrucția, ochiului vertebratelor
Oamenii de știință sugerează că evoluția nu a reconstrucuit vechii ochi laterali. În schimb, a reutilizat componente ale ochiului median existent. Din acesta s-ar fi dezvoltat noii ochi pereche, capabili să formeze imagini detaliate. Această abordare evolutivă, de reutilizare a structurilor existente, ar explica arhitectura neobișnuită a ochiului vertebratelor.
Diferența fundamentală apare la nivelul originii țesuturilor: retina umană se dezvoltă din țesut cerebral, în timp ce ochii insectelor și ai cefalopodelor provin din țesuturi superficiale. Acest fapt demonstrează că vederea complexă nu a apărut o singură dată în istoria evoluției, ci a fost atinsă prin diverse trasee biologice, convergând spre soluții similare.
Sursa: Playtech.ro
