Conform Descopera: Un hormon moștenit de la neanderthalieni le conferă oamenilor moderni o masă musculară mai mare și anumite trăsături specifice ale scheletului. Această descoperire, publicată în revista Current Biology, arată cum strămoșii noștri dispăruți continuă să ne influențeze biologia.
O echipă internațională de cercetători, condusă de Hugo Zeberg de la Karolinska Institutet (Suedia) și Philipp Kanis de la Institutul Max Planck pentru Antropologie Evolutivă (Germania), a analizat varianta neanderthaliană a receptorului hormonului de creștere. Această proteină joacă un rol esențial în dezvoltarea oaselor și a mușchilor. Studiul a identificat două modificări genetice unice acestei variante, absente în forma cea mai comună întâlnită la oamenii moderni.
Efectele asupra musculaturii
n
Experimentele de laborator au demonstrat că celulele care conțineau receptorul neanderthalian au prezentat o răspundere mult mai puternică la hormonul de creștere, ajungând să se dezvolte cu aproximativ 40% mai mult comparativ cu celulele ce dispuneau de varianta modernă. Cercetătorii au stabilit că una dintre cele două modificări genetice este principalul responsabil pentru acest efect amplificat.
n
Această variantă genetică a fost preluată de *Homo sapiens* în urma încrucișărilor cu neanderthalienii, un proces estimat să fi avut loc acum aproximativ 47.000 de ani. În prezent, această moștenire genetică este mai frecventă în Asia de Sud și de Est, unde poate fi prezentă la un procent de până la 24% din populație. Spre comparație, în Europa, prevalența sa este mult mai mică, ajungând la aproximativ 0,5%.
Pentru a confirma dacă efectele observate în mediul controlat de laborator se manifestă și în realitate, oamenii de știință au analizat date genetice și antropometrice de la peste un milion de indivizi. Rezultatele au indicat că adulții care purtau varianta neanderthaliană a receptorului hormonului de creștere aveau, în medie, o masă musculară cu circa 270 de grame mai mare comparativ cu cei care nu moșteniseră acest fragment de ADN.
Influența asupra trăsăturilor fizice
n
Analiza datelor provenite de la peste 6.000 de copii nu a relevat o influență semnificativă asupra creșterii până la vârsta de 11 ani. Acest lucru sugerează că efectele specifice ale variantei genetice devin evidente abia odată cu debutul pubertății, perioadă în care nivelul hormonului de creștere înregistrează o creștere considerabilă.
n
Studiul a mai scos în evidență că persoanele care posedă această variantă genetică tind să aibă o porțiune posterioară a mandibulei ușor mai scurtă și rădăcini dentare mai reduse. Aceste caracteristici anatomice amintesc de trăsăturile specifice ale neanderthalienilor.
Autorii cercetării subliniază însă că această moștenire genetică reprezintă doar unul dintre numeroșii factori care contribuie la dezvoltarea organismului uman. Ea nu poate explica în mod singular constituția robustă a neanderthalienilor și nici nu determină în totalitate aspectul fizic general al unei persoane.
Sursa: Descopera
