Conform Csid.ro: Displazia de șold, o afecțiune ce necesită atenția părinților
O dezvoltare anormală a articulației dintre femur și bazin, cunoscută sub denumirea de displazie de șold, poate afecta copiii, iar semnele sale timpurii sunt esențiale pentru un diagnostic și tratament corect. Dr. Adrian Dima, medic primar ortopedie și traumatologie în cadrul Spitalului Clinic SANADOR, atrage atenția asupra importanței recunoașterii acestor manifestări de către părinți.
Afecțiunea se referă la o nepotrivire sau o instabilitate a articulației coxofemurale, unde capul femural nu este bine centrat în acetabul, cavitatea osoasă a bazinului. Această condiție poate varia de la o ușoară instabilitate la o luxație completă a șoldului.
Semnele displaziei de șold la copii
Părinții trebuie să fie atenți la anumite indicii care ar putea sugera prezența displaziei de șold la nou-născuți și sugari. Un semn frecvent este asimetria pliurilor cutanate de la nivelul coapselor, atunci când copilul este examinat cu picioarele în sus. De asemenea, limitarea mișcării unuia dintre șolduri, în special dificultatea de a îndepărta coapsa de corp (abducția), este un alt indicator important.
Dr. Dima subliniază că, în unele cazuri, se poate observa și o scurtare aparentă a unui membru inferior, deși acest semn este mai specific formelor mai avansate de luxație. Mișcările sau sunetele neobișnuite la nivelul șoldului, precum trosnituri, pot fi, de asemenea, motive de îngrijorare și necesită evaluare medicală.
Diagnosticul și managementul displaziei
Diagnosticul displaziei de șold se bazează pe examenul clinic efectuat de medicul specialist și, ulterior, pe investigații imagistice precum ecografia șoldului, recomandată în primele luni de viață. În funcție de vârsta copilului și de severitatea afecțiunii, medicul poate recomanda radiografia.
Tratamentul variază în funcție de gradul displaziei și de vârsta pacientului. În cazurile incipiente, unii sugari pot beneficia de tratament conservator, precum utilizarea de hamuri Pavlik sau dispozitive similare, care mențin șoldurile într-o poziție corectă pentru a facilita dezvoltarea normală a articulației.
Pentru formele mai severe sau cazurile diagnosticate tardiv, poate fi necesară intervenția chirurgicală. Scopul principal al tratamentului este de a asigura o congruență optimă a articulației, prevenind astfel apariția artrozei premature și a altor complicații pe termen lung.
Dr. Adrian Dima precizează că depistarea precoce și intervenția promptă sunt cruciale pentru succesul tratamentului, putând preveni dizabilități majore.
Sursa: Csid.ro
