Conform G4Media: Spania, lăudată de marile bănci și presa internațională drept „locomotiva economică a Europei”, se confruntă cu o realitate internă paradoxală, unde creșterea economică nu se mai traduce automat într-o îmbunătățire a calității vieții pentru românii stabiliți pe teritoriul său. Pentru prima dată în ultimele două decenii, comunitatea românească, un pilon al forței de muncă străine, înregistrează un declin dramatic, semnalând sfârșitul unei perioade de ascensiune.
Paradoxul spaniol: economie în creștere, români în plecare
Datele economice pentru anul 2026 arată o imagine contrastantă. Pe de o parte, Produsul Intern Brut al Spaniei a înregistrat o creștere de 2,7%, depășind semnificativ media zonei euro, iar rata de ocupare a forței de muncă a atins recorduri istorice. Pe de altă parte, Institutul Național de Statistică (INE) raportează o cifră alarmantă: peste 5.300 de români au ales să părăsească Spania doar în al doilea trimestru al anului 2026.
Această tendință nu este un incident izolat, ci face parte dintr-un exod prelungit. Comunitatea românească, care atinsese un vârf de 750.000 de rezidenți în 2013, a scăzut constant, riscând să coboare sub pragul de 500.000 de persoane în acest an, un nivel care nu a mai fost înregistrat din 2006.
Motivul principal al acestei plecări masive nu este lipsa locurilor de muncă, ci degradarea calității vieții. „Există de lucru, dar nu ai unde să locuiești”, este concluzia des întâlnită în rândul familiilor de imigranți. Dacă la începutul anilor 2000, boom-ul construcțiilor oferea salarii generoase care permiteau susținerea familiilor din țară, astăzi, sectoarele hotelier și al serviciilor, noile motoare ale economiei, generează venituri care abia acoperă costurile ridicate ale chiriei sau obligă familiile să împartă spații locative.
Pe măsură ce românii, ucrainenii și bulgarii părăsesc Spania, populația totală a țării continuă să crească, fiind înlocuită de noi valuri migratorii, provenind preponderent din America Latină și Maroc. Această schimbare se explică prin modelul „extensiv” de creștere economică al Spaniei, care atrage imigranți din zone cu instabilitate extremă, dispuși să accepte condiții precare. Românii, deveniți cetățeni europeni mobili și beneficiind de o economie națională în plină convergență, nu mai sunt dispuși să accepte aceste compromisuri.
Evoluția comunității românești în Spania
Situația românilor în Spania reflectă o dinamică economică și socială pe parcursul a două decenii. La începutul anilor 2000, numărul cetățenilor români stabiliți în Spania era de aproximativ 68.000. Creșterea economică susținută, mai ales în sectorul construcțiilor, a generat o cerere masivă de forță de muncă, iar salariile, chiar și pentru munci necalificate, erau semnificativ mai mari decât în România. Aderarea României la Uniunea Europeană în 2007 a facilitat și mai mult această mobilitate.
Populația română a crescut de la sub 100.000 în 2003 la peste 700.000 un deceniu mai târziu, atingând un maxim de aproape 750.000 de rezidenți între 2012 și 2013. Cu toate acestea, criza financiară din 2007 a început să afecteze acest model. Deși inițial Spania era încă percepută ca o destinație „accesibilă” datorită prețurilor scăzute la locuințe și chirii, spargerea bulei imobiliare a distrus multe dintre locurile de muncă unde se concentrase forța de muncă imigrantă.
Pe măsură ce indemnizațiile de șomaj se epuizau și perspectivele revenirii la boom-ul din construcții se diminuau, comunitatea românească a început să plece treptat. Numărul românilor din Spania a scăzut de la 750.000 la aproximativ 565.000 la începutul anului 2021, un exod prelungit care a coincis cu reducerea oportunităților de muncă.
Românii, înlocuiți de noi valuri migratorii
Exodul românilor a continuat chiar și în contextul redresării demografice și migratorii pe care Spania o înregistrează de la începutul pandemiei. Acest fenomen subliniază un model de creștere economică pur extensiv, bazat pe atragerea imigranților dispuși să accepte locuri de muncă precare. Cei care se află de ani de zile în Spania constată că situația lor actuală, din punct de vedere al puterii de cumpărare și al accesului la servicii, este probabil mai proastă decât în anii precedenți.
Avantajul relativ pe care Spania îl oferea lucrătorilor din Est s-a redus. Deși țara continuă să ofere oportunități de muncă, costul vieții, în special în marile centre urbane, a crescut considerabil. Prețul locuințelor a înregistrat o creștere de peste 80% din 2015 până în prezent în Spania, depășind 100% în orașe precum MADRID. Pentru o populație mobilă în cadrul UE, comparația nu se mai face doar între Spania și România de acum douăzeci de ani, ci între multiple destinații europene și o economie românească în plină convergență a veniturilor. Astfel, Spania a trecut de la a fi o destinație extrem de atractivă pentru sute de mii de români la o țară unde combinația dintre prețurile ridicate ale locuințelor, salariile stagnante și alternativele mai bune din alte state europene reduce motivația de a rămâne.
Sursa: G4Media
