Conform Descopera: Independența feminină a fost o țintă pentru acuzații de vrăjitorie
De-a lungul istoriei, femeile care au demonstrat independență financiară, fie prin moștenirea proprietăților, fie prin construirea propriilor afaceri sau practicarea meseriilor considerate tradițional masculine, au fost adesea expuse riscului de a fi acuzate de vrăjitorie. Acest fenomen a fost prezent atât în Europa, cât și în coloniile americane.
Un exemplu relevant este cel al Katherinei Harrison, o văduvă din Wethersfield, Connecticut. După moartea soțului, ea a devenit cea mai bogată femeie din localitate. În loc să se recăsătorească, HARRISON a administrat singură ferma moștenită, implicându-se în creșterea animalelor, producția de bere, torsul lânii și apicultură. Descrisă ca fiind inteligentă, hotărâtă și vocală, ea practica inclusiv astrologia.
În anul 1668, HARRISON a fost acuzată de vrăjitorie. Printre acuzațiile formulate se numărau divinația, vindecarea și utilizarea unor puteri supranaturale pentru a-și spori profiturile și pentru a afecta activitatea vecinilor. Unii bărbați au susținut că femeia le-a „fermecat” afacerile, iar un croitor a afirmat că, din cauza ei, a cusut greșit mânecile unei haine de șapte ori consecutiv.
În ciuda dovezilor considerate slabe, HARRISON a fost condamnată. Magistratul i-a cruțat viața, însă a dispus alungarea ei din oraș. Cazul său subliniază un tipar identificat de istoricul american Carol F. Karlsen: femeile care moșteneau proprietăți într-o societate patriarhală, unde averea era concepută să rămână în mâinile bărbaților, erau disproporționat de des vizate de acuzații de vrăjitorie.
Femeile vindecătoare și meseriile neconvenționale, vizate de acuzații
Acest fenomen nu s-a limitat la continentul american. Un studiu realizat de cercetătoarea Philippa Carter indică faptul că, în Europa, pe parcursul secolelor XVI și XVII, femeile care activau în domenii precum medicina, producția alimentară, creșterea animalelor sau industria lactatelor prezentau un risc crescut de a fi acuzate de vrăjitorie.
Vindecătoarele erau în mod special vulnerabile. Femeile care foloseau plante medicinale, asistau la nașteri sau tratau răni erau adesea respectate în comunitățile lor. Cu toate acestea, instituțiile religioase și academice au început să le prezinte ca practicante ale magiei. Deja în anul 1325, papa Ioan al XXII-lea avertiza asupra pericolului reprezentat de femeile care practicau medicina fără o educație formală.
Un exemplu tragic este cel al Agnei Sampson, o vindecătoare scoțiană executată în urma proceselor de vrăjitorie din North Berwick. Peste jumătate dintre acuzațiile formulate împotriva ei vizau activitatea sa de vindecătoare, demonstrând cât de periculoasă putea deveni această stigmatizare.
Moștenirea acuzării de vrăjitorie în societatea contemporană
Astăzi, termenul de „vrăjitoare” a căpătat, în anumite contexte, o conotație simbolică, reprezentând intuiția și independența feminină, de la practicile de tarot la astrologie. Totuși, eticheta păstrează și o umbră a istoriei sale, sugerând că, de-a lungul secolelor, această metodă a fost utilizată pentru a sancționa femeile care își dobândeau autonomia, autoritatea și puterea economică.
Astfel, independența feminină, fie ea financiară sau profesională, a reprezentat adesea un motiv de suspiciune și acuzație în perioade istorice marcate de puternice restricții sociale pentru femei.
Sursa: Descopera
