Conform Gândul: Sportiva de anduranță și alpinista spaniolă Beatriz Flamini a ieșit din izolare după 500 de zile petrecute într-o peșteră de 70 de metri adâncime, fără contact uman, lumina soarelui sau ceasuri. Experimentul a avut ca scop studierea efectelor izolării prelungite asupra creierului și a percepției timpului. Flamini a crezut inițial că au trecut doar 160 de zile.
Viața sub pământ: Izolare și supraviețuire
Peștera din apropiere de Motril, Granada, unde a locuit Beatriz Flamini, a fost un mediu complet lipsit de semnale exterioare. Nu pătrundea lumina naturală, temperatura era constantă, iar liniștea era totală. Ea dispunea de provizii de hrană și apă, cărți, un aragaz mic și camere de înregistrare, dar fără acces la ceasuri, calendare, telefoane sau internet. Totul a fost conceput pentru a deconecta complet sportiva de realitatea cotidiană și de scurgerea timpului.
Mecanismele proiectului timecave
Proiectul Timecave, din care a făcut parte Flamini, a reunit specialiști din domenii variate: psihologi, neurochirurgi, cronobiologi și speologi. Obiectivul a fost analizarea modului în care memoria, emoțiile, somnul și capacitatea de decizie sunt influențate de izolarea extremă. Singurul program pe care l-a urmat Flamini a fost cel autoimpus, bazat pe activități precum cititul, antrenamentul fizic și pregătirea meselor. Livrările periodice de alimente se făceau într-un loc prestabilit, fără interacțiune directă cu echipa de suport.
Deformarea timpului: 500 de zile, percepute ca 160
La ieșirea din peșteră, pe 14 aprilie 2023, Beatriz Flamini a fost uimită să afle că au trecut 500 de zile, nu cele aproximativ 160-170 pe care le estimase. Cercetătorii consideră că această discrepanță demonstrează cât de mult ne bazăm pe referințe externe pentru a percepe timpul. Lipsa reperelor zilnice obișnuite – răsăritul, apusul, diferențele de temperatură – a dus la o distorsiune semnificativă a percepției temporale, lunile părând mult mai scurte.
Flamini a menținut o rutină zilnică riguroasă, dedicându-se sportului, lecturii a zeci de cărți, croșetatului, gătitului și scrisului într-un jurnal. De asemenea, a înregistrat clipuri video zilnice pentru analiza cercetătorilor. Ea a mărturisit că a început să aprecieze liniștea și a renunțat să mai vorbească tare, integrându-se complet în mediul izolat.
Impactul social și dorința de a continua
În timp ce Flamini trăia în izolare, lumea exterioară a continuat să evolueze, ea ratând evenimente majore precum decesul Reginei Elisabeta a II-a sau ascensiunea inteligenței artificiale. Spre surprinderea tuturor, după 500 de zile, sportiva a recunoscut că se simte ușor dezamăgită de încheierea experimentului și a glumit că ar fi putut sta „încă 500 de zile” în peșteră. Experiența ei reprezintă un studiu valoros asupra rezilienței umane și a adaptării psihice în condiții de izolare extremă, oferind noi perspective asupra percepției umane atunci când reperele cotidiene dispar.
Sursa: Gândul
