Conform Descopera: Sisteme AI, predispuse la erori în identificarea vieții
Sistemele de inteligență artificială (AI), tot mai utilizate pentru analiza datelor complexe din domenii precum medicina și explorarea spațială, pot fi, paradoxal, „păcălite” cu ușurință să identifice greșit forme de viață, inclusiv pretinzând că au descoperit viață extraterestră. Un studiu recent ridică semne de întrebare cu privire la fiabilitatea acestor instrumente în misiunile spațiale de căutare a vieții.
Vulnerabilități neașteptate în algoritmi
Cercetătorii Ankit Gupta și Christoph Adami, de la Universitatea de Stat din Michigan, au examinat un model AI antrenat să diferențieze organisme digitale considerate „vii” de programe care nu prezentau această caracteristică. Organismele digitale utilizate erau, de fapt, secvențe de cod computerizat capabile de autoreplicare și evoluție prin modificări minore, mimând procesele biologice. După o perioadă de antrenament, sistemul a demonstrat o precizie remarcabilă, de 99,97%, în identificarea corectă a formelor de viață digitale.
Cu toate acestea, performanța excepțională s-a dovedit a fi fragilă. Echipa de cercetare a modificat treptat codul unui program care inițial nu se putea autoreproduce. După aproximativ 150 de modificări, deși programul nu dobândise calități de formă de viață digitală prin mijloace convenționale, AI-ul a început să îl clasifice eronat drept „viu”. Mai mult, cercetătorii au reușit să inducă această eroare sistematic, indiferent de secvența specifică de cod utilizată în modificări.
Implicații pentru explorarea spațială
Potrivit autorilor studiului, rezultatele sugerează că un model AI poate excela în a recunoaște exemplele cu care a fost antrenat, dar rămâne vulnerabil la rezultate fals pozitive atunci când se confruntă cu situații noi, neprevăzute în faza de pregătire. Aceste vulnerabilități sunt deosebit de relevante pentru agențiile spațiale, care intenționează să folosească tot mai mult sisteme autonome pentru interpretarea probelor colectate de pe alte planete. Cercetătorii subliniază că inteligența artificială are un „călcâi al lui Ahile”: capacitatea de a identifica tipare, dar și de a le interpreta greșit în mod fundamental.
Studii similare au evidențiat probleme asemănătoare. O altă cercetare, care a analizat opt cataloage de cratere lunare generate cu ajutorul AI, a constatat că rezultatele automate erau adesea imprecis, conținând numeroase erori în comparație cu analizele realizate de experți umani. AI-ul rămâne un instrument valoros pentru procesarea volumelor mari de date și identificarea rapidă a unor tipare, însă necesită o verificare riguroasă din partea specialiștilor, din cauza riscului persistent de a genera rezultate fals pozitive sau clasificări eronate. Studiul a fost prezentat la Conferința Artificial Life 2026, iar echipa de cercetare intenționează să desfășoare experimente cu date provenite din organisme reale pentru a determina dacă aceleași limitări afectează și analiza formelor de viață biologice.
Sursa: Descopera
