Inteligența artificială pătrunde tot mai mult în viața noastră, inclusiv în procesul dureros al pierderii celor dragi. Companii din Statele Unite ale Americii, precum You, Only Virtual, oferă servicii care creează „versoane” digitale ale persoanelor decedate, antrenate pe baza datelor digitale lăsate în urmă. Această tehnologie, care promite consolarea celor îndoliați, stârnește dezbateri aprinse despre etica și impactul său asupra procesului de doliu.
Tehnologie inovatoare sau comercializarea durerii?
Fondatorul You, Only Virtual, Harrison, a creat o versiune digitală a mamei sale, Melodi, diagnosticată cu cancer în fază terminală. Acesta afirmă că tehnologia l-a ajutat să treacă peste doliu. Totuși, extinderea acestui concept la nivel comercial ridică semne de întrebare. Serviciul gratuit oferă o versiune de bază bazată pe text, în timp ce nivelurile plătite includ apeluri vocale, transformând legătura cu cei trecuți în neființă într-un abonament.
Criticii argumentează că astfel de inițiative riscă să transforme durerea într-un produs comercial, generând profit prin menținerea utilizatorilor conectați la persoane pe care, în cele din urmă, sunt condamnați să le piardă. Pe de altă parte, creatorii argumentează că tehnologia oferă confort și alinarea suferinței, prin menținerea legăturii cu cei dragi.
Cum funcționează roboții de doliu și impactul lor emoțional
Mai multe platforme, printre care HereAfter AI și StoryFile, propun metode similare. HereAfter AI permite înregistrarea de povești, iar StoryFile creează avatare video interactive. Replika, inițial o platformă de inteligență artificială generală, are milioane de utilizatori îndoliați. Progresele în clonarea vocii și inteligența artificială au făcut aceste instrumente mai realiste și, implicit, mai populare.
Psihologii atrag atenția că aceste tehnologii pot interfera cu procesul natural de doliu, care este modul în care creierul învață să trăiască fără persoana dragă. Mary-Frances O’Connor, profesoară la Universitatea din Arizona, explică că moartea distruge presupunerea unei identități comune, a unui „noi”. Roboții de doliu operează la timpul prezent, oferind interacțiune, nu doar evocând amintiri.
Riscurile și beneficiile potențiale ale tehnologiei
Nikolaos Statharakos, rezident în psihiatrie, afirmă că tehnologia nu vindecă, ci poate intensifica recurența emoțiilor. Interacțiunile pot crește nivelul de oxitocină, hormonul legat de crearea de legături, alimentând dorința de apropiere. Din perspectiva fondatorilor, tehnologia oferă o alternativă la lipsa de sprijin pentru cei aflați în doliu, reducând suferința pe termen scurt. Harrison argumentează că nu are iluzii că o „versoană” este aceeași persoană, dar o consideră un instrument de confort.
