Conform Digi24: Legioneloza, o infecție respiratorie cauzată de bacteria Legionella, a fost confirmată și în România, ridicând semne de întrebare legate de modul de răspândire și grupurile vulnerabile. Boala, cunoscută și sub numele de „boala legionarilor”, poate apărea în urma inhalării picăturilor fine de apă contaminate cu această bacterie.
Cum se transmite legioneloza
Bacteria Legionella se găsește în mod natural în sursele de apă dulce, dar se poate multiplica în sistemele de apă artificială, cum ar fi instalațiile de climatizare, sistemele de apă caldă menajeră, piscinele, fântânile decorative sau chiar în vasele de toaletă cu rezervor. Transmiterea către om nu se face prin consumul de apă, ci prin inhalarea aerosolilor generați de aceste surse contaminate. Persoanele care lucrează sau locuiesc în apropierea unor astfel de sisteme pot fi expuse riscului.
Cine este cel mai expus riscului
Anumiți indivizi prezintă un risc mai mare de a dezvolta forme severe de legioneloză. Persoanele cu un sistem imunitar slăbit, cum ar fi cele afectate de boli cronice (diabet, boli pulmonare, renale sau hepatice), pacienții care urmează tratamente imunosupresoare (după transplanturi sau în cazul bolilor autoimune) sau persoanele de vârsta a treia sunt considerate grupuri vulnerabile. De asemenea, fumătorii au un risc crescut, la fel ca și persoanele care suferă de boli respiratorii cronice, precum bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPOC).
Simptomele bolii
Simptomele legionelozei pot varia de la o formă ușoară asemănătoare unei gripe, până la o pneumonie severă, uneori fatală. La debut, pacienții pot prezenta febră înaltă, dureri musculare, dureri de cap și frisoane. Ulterior, apar simptomele respiratorii, precum tusea persistentă, dificultăți de respirație și dureri în piept. Unele cazuri pot include și manifestări gastrointestinale, cum ar fi diareea, greața și vărsăturile, precum și simptome neurologice, precum confuzia sau dezorientarea.
Medicii recomandă ca, în cazul apariției acestor simptome, mai ales după expunerea la surse potențial contaminate, să se solicite imediat asistență medicală. Diagnosticul se stabilește prin teste de laborator specifice, care identifică bacteria în probe de urină sau secreții respiratorii. Tratamentul constă în administrarea de antibiotice specifice, iar recuperarea poate dura de la câteva săptămâni la câteva luni, în funcție de gravitatea bolii și de starea generală de sănătate a pacientului. Autoritățile sanitare monitorizează situația și continuă investigațiile pentru a identifica sursele de contaminare și a preveni noi cazuri.
Sursa: Digi24
