O descoperire surprinzătoare a răsărit pe fundalul explorărilor recente ale lunii. Potrivit cercetătorilor, un orbiter lunar al NASA ar fi identificat, prin intermediul inteligenței artificiale, posibila locație a Adrianului de pe luna veche Luna 9, nava sovietică dosită de zeci de ani în umbra istoriei spațiale. Această misiune statornică și curajoasă a Sovietelor a marcat în 1966 momentul în care primul modul a reușit să aselenizeze controlat pe Lună, transmitând imagini ce au fost considerate inițial un moment de glorie pentru spațiul sovietic, dar care ulterior s-au pierdut în neantul necunoscutului.
O misiune istorică, un mister nerezolvat
Pe 31 ianuarie 1966, Luna 9 a fost lansată de pe teritoriul sovietic, pornind într-o expediție care avea să schimbe paradigma explorării lunare. La numai trei zile distanță, pe 3 februarie, aceasta a devenit prima sonde spațială care a aselenizat lin și a transmis cu succes pentru scurt timp imagini detaliate ale suprafeței Lunii. În ciuda succesului, misiunea s-a încheiat repede, bateriile s-au epuizat, iar legătura cu modulul a fost pierdută, lăsând în urmă un mister nerezolvat. De-a lungul decadelor, localizarea precisă a modulului a rămas un subiect de incertitudine, iar imaginile ulterior realizate nu au reușit să confirme poziția exactă a navei.
Inteligența artificială – arma secret în căutare
După zeci de ani în care tehnologia a avansat semnificativ, cercetătorii au decis să folosească cele mai moderne instrumente pentru a face lumină în această enigmă. Într-un studiu recent, aceștia au folosit imaginile de înaltă rezoluție obținute de Lunar Reconnaissance Orbiter Camera (LROC), un aparat al NASA activ din 2009, capabil să capteze detalii de 0,25 metri pe pixel. Cu toate acestea, identificarea obiectelor artificiale mici, precum fragmentele de navetă, rămâne extrem de dificilă din cauza iluminării și reliefului complex al suprafeței lunare.
Pentru a depăși aceste obstacole, echipa a antrenat un model de învățare automată, cunoscut sub numele de YOLO-ETA, destinat să detecteze artefacte pe suprafața Lunii. Sistemul a avut rezultate încurajatoare, reușind să identifice situri de aselenizare cunoscute, inclusiv misiunea Luna 16. Aplicând tehnologia pentru locația ipotetică a Luna 9, cercetătorii au descoperit câteva obiecte candidate, situate la 7,03° N, –64,33° E, ale căror tipare de dispersie și topografie corespund arhivelor misiunii sovietice.
Promisiuni și limitări ale tehnologiei explorării lunare
Deși aceste rezultate sunt promițătoare, autorii studiului subliniază că descoperirea nu constituie, încă, o dovadă definitivă a rămășițelor navei sovietice. Reprezentanții științei recomandă efectuarea unei cartografieri amănunțite de către orbiterele actuale sau planificate pentru viitor, pentru a confirma sau infirma aceste observații preliminare. Studiul, publicat într-o revistă specializată în explorare spațială, relevă în mod clar potențialul tot mai mare al inteligenței artificiale în descifrarea misterelor cosmice.
Pe măsură ce tehnologia de deep learning devine din ce în ce mai avansată și mai precisă, posibilitatea de a redeschide dosarele explorării lunare devine tot mai reală. Specialiștii afirmă că aceste sisteme pot sprijini nu doar identificarea rămășițelor umane, ci și a obiectelor artificiale pierdute în relieful complex al satelitului natural al Pământului. Cu toate acestea, rămâne de văzut dacă această metodă va putea, în cele din urmă, să confirme tot istoricul și să aducă în lumina zilei adevărata poziție a navei Luna 9 – odată pentru totdeauna, o parte semnificativă din povestea spațială a secolului XX.
Sursa: Mediafax
