Conform Descopera: Misterul fețelor Lunii, explicat de rocile din spațiu
Rocile lunare aduse de misiunea chineză Chang’e-6 ar putea oferi răspunsul la una dintre cele mai vechi enigme ale satelitului natural al Pământului: de ce cele două emisfere ale Lunii arată atât de diferit. O analiză recentă sugerează că imense mișcări de magmă, provocate de atracția gravitațională a Pământului acum miliarde de ani, au modelat în mod fundamental suprafața lunară.
Fața vizibilă a Lunii este marcată de vaste câmpii întunecate de bazalt vulcanic și o concentrație ridicată de elemente rare și fosfor, cunoscute sub denumirea de KREEP. În contrast, fața ascunsă este dominată de munți vechi, intens fragmentați de cratere, cu o scoarță mult mai groasă și o prezență redusă a câmpurilor vulcanice.
Diferențe majore la nivelul scoarței
Prin compararea probelor de roci colectate de Chang’e-6 de pe fața ascunsă cu cele aduse de misiunile Apollo și Chang’e-5 de pe fața vizibilă, cercetătorii au descoperit o similitudine surprinzătoare la nivelul mantalei lunare.
Bazaltele din ambele emisfere prezintă compoziții chimice similare în profunzime, sugerând că procesul inițial de cristalizare a oceanului de magmă lunară (LMO) a fost omogen în mantaua interioară. Totuși, diferențele devin evidente la nivelul scoarței. Probele provenite de pe fața ascunsă arată o concentrație mai mare de magneziu, iar rocile din seria Mg conțin cantități extrem de scăzute de elemente rare și au rapoarte toriu-samariu distincte față de probele Apollo.
Circulația magmei, cheia asimetriei lunare
Oamenii de știință au propus un model explicativ bazat pe faza în care Luna a devenit blocată mareic față de Pământ. Forțele gravitaționale exercitate de un Pământ mult mai apropiat în trecut au generat o încălzire mai pronunțată pe fața vizibilă.
Această diferență de temperatură a dus la o circulație orizontală la scară largă a magmei topite din interiorul Lunii. Masele de magmă caldă au transportat materialele bogate în magneziu către fața ascunsă, contribuind la îngroșarea scoarței acesteia. În același timp, ultimele lichide reziduale bogate în KREEP s-au concentrat pe fața vizibilă. Acest mecanism de circulație termică explică de ce Luna menține o manta chimică similară pe ambele emisfere, dar prezintă o scoarță geologic asimetrică și diferențiată.
Analiza rocilor de pe fața ascunsă, realizată de echipa condusă de profesorul Hejiu Hui de la Universitatea din Nanjing și publicată în revista National Science Review, oferă astfel noi perspective asupra evoluției geologice a satelitului nostru natural.
Sursa: Descopera
