O stelă veche de 2.000 de ani, descoperită în Egipt, îl înfățișează pe împăratul roman Tiberius în postura unui faraon. Monumentul din gresie a fost găsit în timpul lucrărilor de restaurare din complexul templului Karnak, în Luxor, vechiul oraș Teba. Descoperirea oferă o perspectivă fascinantă asupra modului în care romanii s-au adaptat tradițiilor religioase egiptene.
Tiberius, un faraon roman
Stela, cu dimensiuni de aproximativ 60 pe 40 de centimetri, datează din perioada domniei lui Tiberius (14-37 e.n.). Potrivit Ministerului Turismului și Antichităților din Egipt, aceasta îl reprezintă pe împărat în rolul unui conducător egiptean. În momentul în care Tiberius a ajuns la putere, Egiptul era deja o provincie romană de 44 de ani. Împăratul era responsabil de menținerea conceptului de „ma’at”, principiul ordinii cosmice în religia egipteană.
Pentru a-și îndeplini acest rol, conducătorul trebuia reprezentat în ipostaze ritualice tradiționale, recunoscute de zei, adică sub forma unui faraon. Egiptologul Abdelghaffar Wagdy explică importanța acestei reprezentări, subliniind adaptarea conducătorilor romani la credințele locale. Reprezentările regale egiptene erau strâns legate de conceptul de guvernare divină și de menținerea armoniei cosmice.
Simbolismul stelei
Stela îl arată pe Tiberius în fața zeilor Amun, Mut și Khonsu, venerați la Luxor, demonstrând integrarea împăratului în sistemul religios egiptean. Prezența acestei triade este esențială, deoarece menținând simbolic „ma’at”, împăratul este prezentat ca îndeplinindu-și datoria față de ordinea divină locală. Cei trei zei formează o familie divină (tată, mamă și fiu), reflectând structura regalității și consolidând legitimitatea conducătorului.
Prin reprezentarea lui Tiberius ca faraon, egiptenii l-au integrat în sistemul lor religios. Astfel de reprezentări erau frecvente în contexte sacre, chiar dacă împărații își păstrau stilul roman în monede și statui oficiale. Integrarea Egiptului în Imperiul Roman este strâns legată de Augustus, Marcus Antonius și Cleopatra a VII-a. Succesorul lui Augustus, Tiberius, a condus Egiptul prin intermediul trimișilor și nu a vizitat niciodată provincia.
Descoperirea și semnificația monumentului
Stela descoperită reflectă un sistem ideologic și administrativ în care împărații erau prezentați drept protectori ai templelor, indiferent de implicarea lor reală. Monumentul exprimă idealul regalității în viziunea egipteană, mai degrabă decât realizările personale ale lui Tiberius. Această descoperire a fost făcută în timpul restaurării unei porți din nordul complexului Karnak, construită de-a lungul a aproximativ 4.000 de ani, până în epoca romană.
Stela conține și cinci rânduri de hieroglife care descriu renovarea zidului templului lui Amun-Ra. Foarte probabil, aceasta a fost inițial un element arhitectural fix, integrat în zidul incintei și menit să marcheze chiar restaurarea acelei porți. După două milenii, stela va fi expusă într-un muzeu, oferind publicului o nouă perspectivă asupra interacțiunii dintre puterea romană și tradițiile egiptene.
