Renault a decis să aloce proiectul Dacia Striker uzinei din Bursa, în Turcia, nu celei din Mioveni, în România. O decizie care, pe termen lung, riscă să afecteze semnificativ poziția industriei auto românești, limitând gama de modele produse la doar Duster și Bigster și contribuind la scăderea continuă a producției în uzina din Mioveni. În plus, în contextul dezvăluirii strategiei „futuREady” a grupului francez, devine clar că un nou model nu va fi produs prea curând în România, ceea ce ridică semne de întrebare privind viitorul fabricii de la Mioveni.
Un decupaj strategic pentru utilizarea capacităților
La evenimentul de prezentare a planului strategic desfășurat în apropiere de Paris, oficialii Renault au explicat motivele din spatele deciziei de a plasa Dacia Striker în Turcia. Katrin Adt, CEO-ul mărcii Dacia, a subliniat: „România este importantă pentru Dacia și va rămâne un pilon important. Este țara de origine a mărcii. Dar noi ne bazăm pe întreaga amprentă industrială a grupului Renault.” Ea a adăugat că, în momentul deciziei, uzina din Pitești funcționa aproape de capacitatea maximă, iar alte unități de producție disponibile puteau susține asamblarea modelului.
Așadar, această mutare nu a fost o critică la adresa fabricii din România, ci a fost rezultatul unei decizii strategice de optimizare a utilizării capacităților întregului grup. Grupul Renault s-a concentrat pe creșterea eficienței și pe sinergii între uzinele sale. Conform oficialei, uzina din Turcia avea nevoie de un al doilea volum pentru a ajunge la nivelul dorit de utilizare a capacităților.
În același timp, Mioveni continuă să producă Duster și Bigster, menținându-se în limita mediei de utilizare a capacității, în ciuda scăderii generale a producției. În 2025, uzina din România a asamblat aproape 300.000 de unități, dintr-o capacitate instalată de 350.000. Aceasta arată că, din punct de vedere al volumelor, fabrica de la Mioveni nu se află în criză, dar deciziile grupului indică o orientare clară spre alte piețe și alte capacități de producție.
De ce a fost ales Turcia pentru Dacia Striker
Motivul pentru mutarea Dacia Striker în Turcia, explică Fabrice Cambolive, actualmente Chief Growth Officer la Renault și fost CEO al diviziei din România, nu ține neapărat de competitivitate, ci de strategia de sinergie a grupului. Modelul va fi fabricat în Turcia pentru că dispune de componente comune cu Renault Boreal, și pentru că marketingul local în Turcia cere ca produsele autoftone să fie fabricate în acea țară.
„Striker se potrivește cu uzina din Turcia pentru că utilizează unele componente comune cu Renault Boreal. E drept că fiecare uzină trebuie să fie competitivă, dar nu acesta a fost principalul motiv pentru mutare.”, a precizat Cambolive. În plus, fabricile din Turcia, precum și cele din India, colaborează foarte strâns pentru a eficientiza producția și a păstra competitivitatea.
Pentru piața turcă, producția locală devine un avantaj major în fața competiției, mai ales dacă ținem cont de eforturile Renault de a menține fabricile respective în condiții de costuri competitive, renunțând în același timp la tehnologii de conectivitate mai scumpe, cum sunt Google, în cazul Dacia.
Provocările costurilor și automatizarea uzinei din România
Pentru directorul Thierry Charvet, responsabil cu oferta și lanțul de aprovizionare, situația fabricii din Mioveni este mai complexă. În timp ce uzina din Turcia a reușit să mențină o competitivitate ridicată, costurile de bază din România au crescut alarmant în ultimii ani, cauzate în principal de salarii și de prețurile energiei.
„Costul de bază s-a dublat în ultimii cinci ani, ceea ce ne pune presiune pe competitivitate.”, a explicat Charvet. El a adăugat că, în această situație, compania a investit în automatizare, utilizând roboți umanoizi în anumite zone, dar și în dialogul cu personalul pentru a gestiona aceste provocări.
Automatizarea devine, pentru Renault, un element esențial în reducerea costurilor, însă, deocamdată, nivelul de productivitate din România rămâne în urmă față de alte fabrici din grup. Charvet a subliniat că problemele sunt legate de creșterea considerabilă a costurilor de operare, în special din cauza energiei, și nu de competențele forței de muncă din țară. În această direcție, compania își propune să crească automatizarea în fabricile din Europa de Vest și alte părți, pentru a compensa aceste creșteri de costuri.
Ce urmează pentru Dacia și uzina din Mioveni
Pe fondul acestor decizii, perspectivele pentru fabrica de la Mioveni sunt tensionate. În timp ce producția actuală menține o anumită stabilitate, lipsa de noi proiecte și dificultățile legate de costuri pot duce, pe termen lung, la reducerea personalului și chiar la pierderea unor proiecte importante.
Deocamdată, însă, fabrica din România continuă să fie un pilon strategic, dar procesul de adaptare devine urgent. În condițiile în care prețul energiei și inflația continuă să ridice barierele de cost, investițiile în automatizare și optimizarea proceselor devin imperii, dacă grupul vrea să păstreze poziția în topul producției europene.
În contextul actual, decizia de a trimite Dacia Striker în Turcia nu e doar o mutare de producție, ci o indicație clară a unui nou echilibru în strategia Renault. Întrebarea majoră ramâne dacă fabricile din Mioveni vor reuși să găsească, în noua lume a competitivității, soluțiile necesare pentru a-și păstra locul în lanțul valoric al grupului.
Sursa: Economica
