Conform Descopera: Experiment „înfricoșător” caută să dezlege misterul aparițiilor din oglinzi
Oamenii de știință investighează fenomenul aparițiilor neobișnuite în oglinzi, o practică veche cunoscută sub numele de psihomanteum, care a stârnit curiozitatea umană de secole. Acest ritual presupune așezarea unei persoane în fața unei oglinzi, într-un spațiu cu lumină redusă, pentru a observa reflexii care depășesc propria imagine. Se consideră că această metodă ar putea facilita comunicarea cu persoane dragi decedate, accentuând intersectarea dintre paranormal și durerea pierderii.
Oglinzile obișnuite, compuse din sticlă și un strat metalic reflectorizant, par inofensive, însă pot genera efecte surprinzătoare asupra minții umane, inclusiv apariții halucinatorii.
Cum influențează factorii individuali și de mediu percepția în oglindă?
Un nou studiu a încercat să identifice factorii care stau la baza acestor apariții și probabilitatea ca o persoană să perceapă în oglindă o rudă sau o persoană apropiată decedată. Experimentul a implicat 30 de participanți, ale căror reacții au fost monitorizate atent în timpul sesiunilor de privit în oglindă.
Cercetătorii s-au concentrat pe experiențele neobișnuite, precum senzația unei prezențe sau apariția unei fețe diferite de cea proprie. Participanții aveau posibilitatea de a înregistra momentele în care aveau astfel de experiențe apăsând un buton. Selectarea participanților a fost realizată pe baza relatărilor anterioare despre întâlniri cu presupuse fantome. De asemenea, 15 dintre ei prezentau sinestezie, o condiție neurologică ce implică o combinare neobișnuită a simțurilor, cum ar fi asocierea culorilor cu gusturi sau vizualizarea de forme la ascultarea muzicii.
Sinestezia nu este considerată o tulburare, ci o variație naturală a funcționării creierului. Oamenii de știință au dorit să afle dacă această particularitate ar putea influența apariția experiențelor neobișnuite.
Participanții au fost rugați să se concentreze timp de 15 minute asupra unei persoane dragi decedate, urmând ca apoi să petreacă 45 de minute în fața unei oglinzi. Pe durata sesiunilor, ritmul cardiac al participanților a fost monitorizat, iar factori de mediu precum câmpurile electromagnetice, fluctuațiile geomagnetice și temperatura au fost înregistrați cu ajutorul camerelor cu infraroșu. Ulterior, participanții și-au evaluat experiențele în funcție de intensitatea aparițiilor, gradul de realitate perceput și cât de mult păreau să ocupe un spațiu fizic. Rezultatele au fost comparate cu datele monitorizării și cu chestionare privind creativitatea și gradul de sinestezie.
Datele dezvăluie corelații neașteptate
Spre surprinderea cercetătorilor, nu au fost identificate diferențe semnificative în intensitatea experiențelor neobișnuite între persoanele cu sinestezie și cele fără această particularitate. În schimb, a fost descoperită o corelație între creativitate și modul în care imaginile din oglindă păreau reale, un rezultat parțial conform cu așteptările inițiale.
Au fost observate și anumite asocieri cu factorii de mediu. În cazul participanților cu sinestezie, fluctuațiile geomagnetice și câmpurile electromagnetice au părut să influențeze percepția spațială a aparițiilor neobișnuite. Cercetătorii au identificat, de asemenea, o corelație cu variabilitatea ritmului cardiac, un efect ce nu depindea de prezența sinesteziei.
Deși rezultatele sunt considerate neconcludente, autorii studiului sugerează că interacțiunea dintre particularitățile individuale, experiențele subiective și factorii de mediu ar putea explica de ce unele persoane percep în oglindă mai mult decât propria reflexie.
Studiul a fost publicat în revista Journal of Anomalous Experience and Cognition.
Sursa: Descopera
