O petiție prin care se solicită sancționarea modului în care România gestionează populația de urși brun, specie protejată la nivel european, a fost recent acceptată și publicată pe site-ul Parlamentului European. Documentul, depus în noiembrie 2025 de un grup de cetățeni români și diaspora, atrage atenția asupra eșecului autorităților de a asigura o coexistență sigură între oameni și fauna sălbatică, cerând declanșarea unei proceduri de infringement împotriva țării noastre pentru gestionarea deficitară a acestei specii. În același timp, a fost lansat și un apel public către Parlamentul României și președintele Nicușor Dan, solicitând respingerea proiectului de lege L43/2026, care intenționează să crească cotele de vânătoare pentru ursul brun.
Fonduri europene, promisiuni neîmplinite și contradicții
Problemele legate de gestionarea ursului brun nu sunt de ieri, chiar dacă fondurile europene au fost alocate pentru a sprijini conservarea acestor animale. În 2021, România a primit aproximativ 11 milioane de euro din fonduri nerambursabile, destinate unui plan național de conservare și prevenire a conflictelor om-urs. În comunicatul din acea perioadă, oficialii, printre care ministrul Cristian Ghinea și senatorul Tánczos Barna, anunțau finalizarea proiectului pentru sfârșitul anului 2023. Însă, deși fondurile au fost cheltuite, semnatarii petiției susțin că obiectivele nu au fost atinse, iar rezultatele concrete lipsesc. Ei critică gestionarea și transparența provenienței acestor fonduri, precum și eficiența măsurilor pentru reducerea conflictelor.
Discurso negativ, violență și dezinformare
O problemă majoră amplificată de petiție este modul în care ursul brun a fost reprezentat în discursul public. În ultimii ani, declarațiile politicienilor și materialele media au contribuit la construirea unei imagini negative a speciei, prezentând-o fie ca o amenințare, fie ca o problemă de neluat în seamă. Într-un interviu din octombrie 2025, ministrul Mediului, Diana Buzoianu, a făcut referire la „exterminarea” urșilor, ceea ce a amplificat temerile și dezbaterile aprinse. În același timp, sunt semnalate cazuri grave de violență împotriva acestor animale, precum cele din Mureș, unde trei urși au fost găsiți morți, otrăviți cu substanțe interzise, într-un act de cruzime prea puțin sancționat sau chiar tolerat de autorități.
Astfel de manifestări de violență sunt agravate și de o dezinformare răspândită în social media. Unele știri false, precum cele despre urma de urși descoperite în Munții Măcinului, au fost demontate ulterior, dar au avut deja un impact asupra opiniei publice. Campanii online, alimentate de conturi automate și rețele de boți, au fost identificate ca fiind manipulate pentru a genera teamă și a crește presiunea asupra autorităților pentru intervenții mai drastice. Conform unor analize independente, aceste campanii au fost amplificate și de declarațiile unor politicieni, precum Raluca Turcan, care a cerut majorarea cotelor de vânătoare pe fondul incidentelor din Predeal, în martie 2025.
Pericolul infracțiunilor și vulnerabilitatea sistemului
Revine în discuție și riscul ca aceste campanii și manipulări să fie susținute de rețele de criminalitate organizată. Oficiali precum reprezentanții DIICOT avertizează asupra unei realități complexe în care criminalitatea organizată operează clandestin, speculând lacunele legislative și slăbiciunile instituționale. În același timp, oficialii europeni și români au fost informați în cursul anului curent despre riscurile de dezinformare și manipulare, dar măsurile concrete pentru prevenție rămân insuficiente.
Respingerea proiectului de lege și perspectivele viitoare
Una dintre cele mai importante acțiuni recente a fost un apel primit cu îngrijorare de autorități: proiectul de lege L43/2026, propus de senatorul Tánczos Barna, care vizează majorarea cotelor de vânătoare, fiind perceput ca o soluție simplistă la o problemă complexă. Semnatarii apelului, reprezentanți ai societății civile și reprezentanți ai mediului academic, insistă că problema nu poate fi rezolvată prin ușoara eliminare a animalelor, ci doar prin măsuri preventive, gestionarea adecvată a habitatelor și conștientizarea publicului.
Deși opiniile publice sunt împărțite, cu un procent semnificativ din populație apreciind importanta faunei sălbatice pentru echilibrul ecosistemelor, actuala dezbatere scoate în evidență lipsa unor soluții clare și coerente. În timp ce autoritățile europene și cele naționale continuă să monitorizeze situația, devine tot mai evident că problema ursului brun merge dincolo de simple decizii legislative, fiind legată de o nevoie de reformare a strategiilor de conservare și de o stabilizare a discursului public pentru a evita escaladarea conflictelor și afectarea ecosistemelor.
Tensiunea și dezbaterile rămân active în fața unor decizii decisive, iar comunitățile locale, autoritățile și organizațiile ecologice continuă să caute un echilibru între protejarea mediului și siguranța oamenilor, într-un peisaj în care fiecare pas trebuie făcut cu responsabilitate.
Sursa: Libertatea
