Conform Descopera: Cele mai zgomotoase păsări, un mister în continua descifrare
Un studiu aprofundat, desfășurat pe 123 de specii de păsări, a adus noi și valoroase clarificări cu privire la mecanismele prin care anumite specii reușesc să emită sunete cu o putere neașteptat de mare. Cercetarea, inițiată de biologul Jeff Podos de la Universitatea din Massachusetts Amherst și de fostul său masterand João C.T. Menezes, a fost publicată recent în prestigioasa revistă Evolution.
Metodologie inovatoare în teren
Măsurarea volumului sunetelor emise de păsări în mediul lor natural reprezintă o provocare considerabilă, intensitatea acustică diminuându-se pe măsură ce unda sonoră se propagă în aer. Pentru a depăși această dificultate, echipa de cercetători s-a echipat cu sonometre portabile de înaltă rezoluție, dar și cu telemetre cu laser, instrumente similare celor folosite în sportul de golf. Prin combinarea acestor tehnologii, cercetătorii au putut calcula simultan nivelul de decibeli și distanța exactă față de pasărea care emitea sunetul.
Diversitate vocală uluitoare
Măsurătorile efectuate pe teren, atât în Massachusetts, cât și în Brazilia, au dezvăluit o gamă impresionantă de volume, variind cu 58 de decibeli. În timp ce colibri emit sunete de aproximativ 64 de decibeli, comparabile cu o conversație obișnuită, două specii au atins niveluri sonore remarcabile. Campanarul cu gât golaș și seriema cu picioare roșii au depășit pragul de 120 de decibeli, concurând pentru titlul de cea mai zgomotoasă pasăre de pe planetă.
Analiza anatomică a relevat o corelație clară: păsările de talie mai mare și cele cu o deschidere mai largă a ciocului tind să fie semnificativ mai zgomotoase.
Explicații anatomice și întrebări deschise
Corpul mai masiv oferă musculatura necesară pentru expulzarea unor volume mari de aer, în timp ce ciocul acționează ca o pâlnie, amplificând și propulsând undele sonore. Cu toate acestea, motivele evolutive sau ecologice specifice care au dus la dezvoltarea acestor volume sonore extreme rămân, în mare parte, neclare. Ipotezele inițiale, precum viața în păduri dense, mobilitatea redusă sau practica poligamiei, nu au fost confirmate la scară largă. Înțelegerea completă a acestor mecanisme complexe va necesita cercetări viitoare, extinse pe un număr și mai mare de specii și habitate.
Sursa: Descopera
