Puiul galben din închisorile de carne: între marketing, reglementări și controverse despre siguranță
În piața românească, de câțiva ani buni, prezența puiului cu pielea galbenă a devenit o veritabilă problemă de siguranță alimentară și de etică a industriei avicole. În timp ce unii producători susțin că această culoare rezultă doar din hrănire și reglementări oficiale, alții trag semnalul de alarmă cu privire la metodele mai mult sau mai puțin legale de manipulare a produselor de carne. Discuția nu este doar despre aspectul estetic sau preferința consumatorilor, ci și despre riscurile pentru sănătate și despre adevărata identitate a carnii pe care o consumăm zilnic.
Culorile puilor: între natură și fabricație
Profesorul universitar Marius Giorgi Usturoi explică faptul că apariția puiului galben în România a fost o evoluție recentă, determinată în mare măsură de schimbările în preferințele consumatorilor. În lumea cerealelor și a furajelor, culoarea galben poate fi obținută atât prin utilizarea unor rase de pui cu creștere lentă, cât și prin adăugarea de pigmenți naturali în hrana păsărilor. De exemplu, porumbul, unul dintre ingredientele principale în hrana pentru aceste păsări, conține zeaxantină, o carotenoidă naturală care conferă pielii și penajului o nuanță galben strălucitoare.
„Se folosesc în rețete furajere atât pigmenți naturali, precum cei din porumb sau lucernă, cât și pigmenti sintetici aprobați de autoritățile competente pentru a intensifica această culoare,” explică specialistul. Chiar dacă aceste aditivi sunt reglementați și considerați siguri, apar tot mai multe întrebări legate de modul în care aceste substanțe influențează sănătatea consumatorilor, mai ales în contextul în care reticența față de produsele îmbogățite artificial crește de la an la an.
Manipularea și controversele legate de culoarea carcasei
Adevărata problemă, însă, constă în metodele folosite pentru a obține un aspect mai atrăgător al carnii. Unii observatori avertizează că anumite practici ilegale pot duce chiar la vopsirea efectivă a puilor după sacrificare, pentru a obține un aspect galben uniform și apetisant. În acest sens, profesorul Marius Usturoi face referire la puținele cazuri în care astfel de manipulări ar fi posibil, menționând că, într-un abator modern, astfel de practici sunt aproape imposibile din cauza rigorii și a numărului mare de angajați implicați:
„Închipuiți-vă, într-un abator unde sunt câteva sute de oameni care lucrează non-stop, în două, în trei schimburi, și undeva la capătul abatorului câțiva muncitori ar începe să introducă carcasele de pui într-o apă colorată. Se vede, transpiră o astfel de informație și nu cred că își permite nimeni să facă așa ceva.”
Părerea fermierilor și a specialiștilor din domeniu este că diferența între puii cu pielea albă și cei galbeni provine în principal din hrănire și rasă. Puiu Ilisei, proprietar al unei ferme de carne, afirmă deschis: „Folosesc mai mult porumb în alimentație, porumbul îi îngălbenește mai tare pielea. Folosesc, de asemenea, în alimentație niște carotenoide naturale, din morcov sau alte legume, și asta contribuie la culoarea galbenă a pielii.”
Cu toate acestea, el subliniază că nu folosește substanțe interzise sau chimice pentru a păstra această nuanță. Problema, în opinia sa, ține mai degrabă de retorica de marketing, având ca scop promovarea puilor „de țară” sau „crescuți natural”, chiar dacă metodele de hrănire sunt, de fapt, similare cu cele ale industriei.
Siguranța consumatorului în centrul dezbaterii
În ciuda argumentelor producerilor, controversele legate de vopsirea carcasei de pui nu pot fi ignorate. Unele izvoare indică faptul că în furajele folosite pentru hrănirea păsărilor pot fi adăugați aditivi aprobați care intensifică pigmentarea pielii, precum xantofilele extrase din florile de marigold. Aceste substanțe sunt însă reglementate și aprobate, însă întrebarea rămâne legată de impactul pe termen lung asupra sănătății celor care consumă aceste produse.
În opinia fermierului Ilisei, aceste practici sunt mai mult o strategie de marketing decât un semn de manipulare efectivă. „De ce se face reclamă că este pui de țară sau crescut natural? Ok, și ai noștri sunt crescuți natural, dar noi nu folosim niciun fel de substanțe ca să-i îngălbenim,” spune acesta. Rețeta de bază rămâne, astfel, hrănirea echilibrată, bazată pe porumb, grâu și soia.
Dezbaterea continuă, însă, pe măsură ce consumatorii devin din ce în ce mai conștienți și mai sceptici în fața aparențelor și promisiunilor industriei avicole. În condițiile în care contestatarile privind sănătatea și etica industriei alimentare prind tot mai mult teren, viitorul carnii galbene din România pare să depindă de transparență, reglementări stricte și o comunicare sinceră cu cei care aleg să consume produsele locale.
Sursa: Playtech.ro
