Conform Economica:
România va primi 16,6 miliarde de euro din programul european SAFE pentru finanțarea a 21 de proiecte de apărare, fiind a doua țară din UE cu cea mai mare alocare, dintr-un buget total de 150 de miliarde de euro. Parlamentul a aprobat lista proiectelor, iar companiile au termen limită 31 mai 2026 pentru semnarea contractelor. Contextul creat impune schimbări majore pentru companiile private care intră în lanțurile de aprovizionare, de la contracte izolate la integrarea în cele europene, cu responsabilități sporite.
Provocări pentru companii în noua paradigmă
Modelul SAFE prevede ca minimum 65% din componentele folosite să provină din UE, cu accent pe producția locală și transferul tehnologic. În România, mecanismul „acordului de cooperare”, inspirat din sistemul de offset controlat de ARCTIS, condiționează recepția produselor de îndeplinirea unor indicatori industriali concreți. Subcontractorul nu mai este doar furnizor tehnic, ci devine parte a unei politici industriale, cu consecințe directe în cazul nerealizării indicatorilor.
Cadrul legislativ, inclusiv OUG 62/2025, permite negocieri fără publicare prealabilă și modificarea contractelor în derulare. Această flexibilitate reduce birocrația, dar diminuează trasabilitatea deciziilor. Obligațiile de conformitate sunt transferate prin clauze de tip flow-down de la contractantul principal către subcontractori, inclusiv cele legate de securitatea cibernetică, proveniența componentelor și controlul exporturilor. Execuția contractelor principale este adesea fragmentată, implicând subcontracte de producție, furnizori de componente și integratori software.
Riscuri și măsuri de prevenție
Subantreprenorii devin actori esențiali în noua structură juridică a apărării, dar și expuși riscurilor. Alina Iozsa, Partner/Leader Real Estate și PPP la Hațegan Attorneys, explică: „Companiile care intră în aceste lanțuri de aprovizionare trebuie să înțeleagă că simplificarea procedurilor de atribuire nu reduce obligațiile de conformitate. Recomandăm un audit de conformitate care să acopere aspectele tehnice, juridice și de supply chain, negocierea unor clauze de protecție în relația cu contractantul principal și implementarea unor politici interne documentate în domeniile anticorupție, cybersecurity, ESG și export control.”
Documentarea măsurilor de conformitate este la fel de importantă ca implementarea lor. Absența dovezilor, în cazul unui control, poate genera expunere, chiar dacă neconformitatea a provenit dintr-un alt nod al lanțului de aprovizionare. Declarațiile inexacte privind proveniența componentelor, neregulile în utilizarea fondurilor sau încălcarea normelor de export control pot atrage răspunderea civilă și penală a companiilor implicate și a decidenților.
În vederea asigurării conformității cu reglementările, companiile pot realiza un audit, iar lipsa acestuia nu poate decât să sporească riscurile.
Sursa: Economica
