Conform Descopera: Ar fi greu de imaginat Pământul fără apă, acest element esențial vieții. Dar rolul său ar putea fi mult mai extins decât am crezut. Cercetători de la Universitatea din Adelaide, conduși de geochimistul dr. Eric Vandenburg, au analizat unele dintre cele mai vechi roci vulcanice de pe Planetă, descoperind indicii care sugerează că apa a jucat un rol crucial în modelarea interiorului Pământului și în generarea activității vulcanice acum mai bine de trei miliarde de ani.
Apă transportată la adâncimi mari
Analiza rocilor din Cratonul Pilbara, situat în Australia de Vest, a relevat prezența apei la adâncimi considerabile sub suprafață. Această apă ar fi contribuit la formarea magmelor care au stat la baza unor erupții vulcanice similare celor din actualul Cercul de Foc al Pacificului. Studiul, publicat recent în revista Nature Communications, sugerează că Pământul timpuru opera deja un mecanism de reciclare a apei, un proces asemănător celui de astăzi, chiar dacă elementele componente ale planetei erau radical diferite.
În geologia modernă, reciclarea apei este strâns legată de tectonica plăcilor. Apa de suprafață este antrenată în manta prin zonele de subducție, acolo unde o placă tectonică alunecă sub alta. Totuși, în urmă cu peste trei miliarde de ani, condițiile erau altele.
„Pământul timpuriu era mult prea fierbinte pentru ca plăcile tectonice să se comporte astfel. Ceea ce ne-a surprins a fost identificarea unor dovezi care arată că mari cantități de apă ajunseseră deja în interiorul adânc al Pământului, influențând formarea rocilor vulcanice”, a explicat dr. Eric Vandenburg.
Un proces alternativ de transport al apei
Studiul propune o explicație alternativă pentru transportul apei în manta, în absența plăcilor tectonice consolidate. Se pare că secțiuni dense și „încărcate” cu apă din scoarța terestră, mai rece la acel moment, se scufundau sporadic în mantaua fierbinte de dedesubt, luând cu ele apa respectivă. Pe măsură ce acest material se deplasa în adâncime, apa era eliberată, generând magme care au alimentat vulcanii. Rezultatul acestor fenomene este vizibil în rocile vulcanice studiate astăzi.
Această descoperire aruncă o nouă lumină asupra unuia dintre cele mai mari enigme ale geologiei: momentul în care Pământul a început să facă schimburi de materiale între suprafață și interiorul său profund.
Rocile din Pilbara, martori ai Pământului tânăr
Regiunea Pilbara din Australia de Vest este deosebit de valoroasă pentru cercetători datorită conservării excepționale a rocilor străvechi. Acestea, datând de acum aproximativ 3,1 miliarde de ani, sunt unice prin raritatea lor și constituie o fereastră către Pământul primordial. Prin analiza amprentelor chimice specifice ale acestor roci, cercetătorii au reușit să reconstruiască evenimente petrecute în trecutul îndepărtat, demonstrând că interiorul și suprafața planetei erau interconectate semnificativ mai devreme decât se credea anterior.
Aceste descoperiri subliniază dinamismul permanent al planetei noastre, chiar și în fazele sale incipiente de formare și evoluție. Procesele geologice, în special cele legate de prezența și circulația apei, par să fi funcționat pe principii similare cu cele actuale, adaptate condițiilor specifice ale Pământului timpuriu.
Sursa: Descopera
