Neînțelegerile recente privind statutul navigației prin Strâmtoarea Ormuz au scos la iveală diviziuni tot mai adânci în cadrul conducerii de la Teheran. Potrivit experților, aceste disensiuni dezvăluie o luptă pentru direcția strategică pe termen lung a Iranului în relația cu Statele Unite.
Vineri, ministrul iranian de Externe, Abbas Araghchi, a anunțat pe platforma X că Strâmtoarea Ormuz este deschisă navigației. La scurt timp, presa de stat a transmis un mesaj contradictoriu, afirmând că tranzitul navelor se află sub supravegherea armatei iraniene. Acest mesaj a precizat, de asemenea, că trecerea este nulă în cazul menținerii blocadei navale americane.
Mesaje contradictorii și critici interne
Postarea ministrului Araghchi a atras critici vehemente din partea unor publicații apropiate regimului. Agenția de presă conservatoare Tasnim a catalogat mesajul ca fiind ”slab și incomplet”. Criticile au subliniat speculațiile create și chiar potențiala favorizare a poziției fostului președinte american Donald Trump.
Un alt site conservator, Mehr News, a cerut clarificări urgente din partea autorităților competente. Aceste reacții indică o profundă dezacord în privința politicii externe și a comunicării acesteia.
Divergențe la nivelul conducerii
Expertul Danny Citrinowicz afirmă că această situație a scos la iveală tensiuni interne semnificative în conducerea iraniană. El a subliniat neîncrederea crescândă între elemente influente ale Gărzii Revoluționare Islamice și conducerea politică, reprezentată de președintele Pezeshkian și ministrul de Externe.
Această discrepanță sugerează o luptă pentru putere și influență în determinarea strategiei Iranului. Disputele și mesajele contradictorii reflectă o diviziune mai amplă privind abordarea relațiilor cu Statele Unite.
Fragilitate și ascensiunea taberei dure
Criticile la adresa ministrului de Externe evidențiază fragilitatea unității pe care Republica Islamică încearcă să o afișeze în public. Se pare că balanța de putere înclină în favoarea taberei dure, inclusiv a Gărzii Revoluționare.
Citrinowicz a concluzionat că, în contextul discuțiilor privind reluarea negocierilor, Iranul nu renunță la pozițiile sale ferme. Controlul asupra Strâmtorii Ormuz a devenit un element central al strategiei sale.
