Guyana, o țară din America de Sud, este singura națiune din lume capabilă să își asigure autosuficiența alimentară completă, conform unei analize recente. Studiul, care a analizat capacitatea statelor de a produce cele șapte categorii esențiale de alimente, a evidențiat dependența majoră a marilor economii de importuri. România se situează pe locul 21 în acest clasament.
Autosuficiența alimentară, un ideal greu de atins
Conceptul de securitate alimentară, dincolo de asigurarea necesarului caloric, vizează accesul la o alimentație variată și echilibrată. Analiza a luat în considerare șapte grupe alimentare: produse amidonoase, fructe, legume, lactate, carne, pește și leguminoase. Din cele peste 200 de țări analizate, doar Guyana reușește să producă suficient pentru a satisface cererea internă pentru toate aceste categorii. În plus, Guyana înregistrează surplusuri la alimente amidonoase și fructe.
Studiul arată că chiar și statele cu agricultură dezvoltată se bazează pe importuri. China și Vietnam, deși aproape de acest obiectiv, au deficiențe la lactate. Canada și Statele Unite, mari producători de cereale, carne și lactate, depind considerabil de importuri, în special pentru fructe și legume. Experții atribuie aceste diferențe factorilor climatici și geografici, care influențează sezonul agricol și posibilitățile de producție.
Zonele vulnerabile și provocările globale
Regiunile Orientului Mijlociu și Africa de Nord sunt puternic dependente de importurile alimentare. Lipsa resurselor de apă reprezintă principala problemă în aceste zone, unde resursele de apă regenerabilă sunt limitate. Totodată, producția de pește este dominată de Asia, cu o cotă de aproximativ 91% din producția globală de acvacultură. Această situație determină multe țări să se bazeze pe importurile de produse marine.
România ocupă locul 21 în acest clasament, demonstrând o capacitate de a produce intern cinci dintre cele șapte grupe alimentare esențiale. Importurile rămân, însă, necesare pentru anumite produse. Această situație subliniază fragilitatea echilibrului alimentar global, influențat de climă, resurse și infrastructura agricolă.
