Virusurile zoonotice, cele ce trec de la animale la oameni, continuă să fie o amenințare reală la adresa sănătății globale, în special în contextul în care mutațiile genetice sunt adesea considerate factorul preponderent în transmiterea acestor patogeni. În ciuda acestei percepții, un studiu recent aduce în lumină un aspect surprinzător: cele mai multe virusuri care au provocat pandemii recente nu aveau nevoie de schimbări radicale pentru a infecta umanitatea, ci erau aproape “banale” înainte de a face saltul către ființele umane.
Virusurile zoonotice nu sunt întotdeauna mutate pentru a infecta
Pentru mult timp, specialiștii au crezut că virusurile care reușeau să treacă de la o specie la alta investeau în adaptări genetice complexe. Acest proces de evoluție și mutație a fost considerat esențial pentru ca virusurile să devină capabile să infecteze oamenii și să continue transmiterea între aceștia. Cu toate acestea, cercetările recente ridică semne de întrebare asupra acestei teorii. Studiul analizează genomurile a mai multor virusuri, precum gripa A, Ebola, Marburg, mpox, SARS-CoV și SARS-CoV-2, și indică faptul că aceste virusuri aveau deja potențialul de a infecta oamenii înainte de salt.
„Intensitatea selecției naturale era normală înainte de saltul la oameni, fără niciun semnal evoluționist detectabil care să prevestească evenimentul”, afirmă Joel Wertheim, profesor de medicină la Universitatea din California, San Diego. Acest lucru indică faptul că virusurile în cauză nu au trecut prin mutații majore în preajma momentului când au început să infecteze umanitatea. Schimbările ar fi apărut abia ulterior, odată cu răspândirea în populație. Astfel, pericolul nu mai pare să provină atât de mult din evoluția virusurilor, cât mai ales din oportunitatea contactului cu acestea, accentuată de activități precum comerțul ilegal cu animale sălbatice și distrugerea habitatelor naturale.
Origine naturală sau provocată? Un nou fidel pentru teoria laboratorului
Un alt aspect remarcabil al studiului constă în dovezile menținerii unor ipoteze controversate legate de originea anumitor pandemii. În special, cercetătorii susțin că pandemia de gripă A H1N1 din 1977, care a reapărut după două decenii, ar fi avut o origine de laborator. Contrar opiniilor populare, aceste descoperiri sprijină ideea că unele virusuri pot fi eliberate intenționat sau accidental din laboratoare, în special în contextul unor teste de vaccin sau alte cercetări genetice.
„Rezultatele noastre oferă dovezi moleculare care susțin ideea suspectată de mult timp că pandemia H1N1 a fost declanșată de o tulpină de laborator, posibil în urma unui test de vaccin eșuat”, explică Wertheim. În timp ce mulți consideră că pandemiile recente, precum COVID-19 sau Ebola, au avut o origine naturală, cercetările indică faptul că anumite evenimente pot avea și o componentă umană, provocată de experimente sau accidente.
Implicații pentru gestionarea viitoare a riscurilor
Descoperirile relatate relevă o perspectivă crucială în modul în care trebuie gestionate riscurile legate de apariția noilor pandemii. În loc să ne concentrăm exclusiv pe mutațiile genetice sau mutațiile bruște ale virusurilor, ar trebui să acordăm o atenție mai mare condițiilor în care acestea pot trece la oameni. Contactul apropiat cu animalele sălbatice, comerțul ilegal și distrugerea ecosistemelor favorizează cu mult mai mult riscul unui salt zoonotic decât evoluția spontană a virusurilor.
În ce privește originea COVID-19, studiul sugerează că nu există dovezi concrete care să indice că virusul a fost modelat de laborator sau a evoluat într-un mediu controlat înainte de a infecta oamenii. În schimb, cercetările indică o evoluție naturală, în care virusul a fost capabil de a se reproduce și transmite fără necesitatea unui salt genetic major, fiind doar o chestiune de oportunitate contactului între specii.
Virusurile continuă să fie un fenomen complex, iar înțelegerea lor impune o abordare mai nuanțată, în care riscurile umane și impactul asupra mediului sunt interpretate ca factori esențiali pentru prevenirea viitoarelor epidemii sau pandemii. În timp ce unele evenimente pot fi explicate printr-o evoluție naturală, alte situații ridică semne de întrebare, punând în lumină nevoia de a regândi regulile de cercetare, de supraveghere și de protecție a ecosistemelor fără a ignora eventualele implicații ale activităților umane.
Sursa: Descopera
